Love Me , Daddy

#17

Rose își ținu respirația din clipa în care Isabel îi acordă mâna sa spre o aventură pentru care ea însăși optase , mai mult sau mai puțin voit. Lucrurile nu se îmbunătățiseră nici în clipa în care prietena sa îi puse pe umeri o haină de blană albă precum zăpada , căci , în acea seară "regina trebuia să își revendice tronul." Și chiar dacă armăsarul alb lipsea alături de caleașca fermecată , Isabel îi promitea însă un prinț și un șofer personal. Rose înghiți în sec fiind conștientă că laudele erau pur îndreptate înspre propriile talente în ale șofatului prietenei sale. 

Dar în acea seară , nu trebuiau să existe regrete. Iar Rose era hotărâtă să petreacă precum acela era sfârșitul lumii. Cu o nouă identitate și o înfățișare ce punea în umbră orice copertă a vreunei reviste de modă ,  ea se simțea capabilă să ia în calcul orice moarte , fie ea datorită șofatului Isabelei sau datorită unui profesor nemilos.

Mașina o coti pe o alee profund luminată de neoane colorate și lumini de stradă. După cum prietena ei chicoti pe tot parcursul drumului alături de așa-zisul băiat de buzunar al ei pentru acea seară , organizatorul petrecerii era cunoscut pentru extravaganța și bogăția părinților lui. Iar faptul că Dean se cunoștea cu astfel de persoane spunea multe. Poate chiar explica aroganța lui apărută din senin după ce se mutase la facultate.

Rose făcu o grimasă și își aranjă mai bine peruca. Indiferent de câte agrafe îi fură aplicate , ea mereu avea vaga impresie că aceasta va cădea precum văzuse de atâtea ori în telenovele. Iar acele probleme se întâmplau de obicei în cele mai nepotrivite momente.

Își mută rapid privirea înspre bordul mașinii ale cărei luminii începură să se stingă ușor în timp ce Isabel scotea cheia din contact și își deschidea portiera. Rose nu așteptă nicio secundă înainte să iasă la rândul ei din vehicul. Cumva , frica i fu alternată de entuziasm. Un entuziasm straniu care fu alimentat și mai tare în secunda în care o observă pe Isabel care se opri în loc și stătu cu gura cascată înspre cer.

-Ce păsări încerci să prinzi? chicoti Rose confuză.

Dar Isabel doar își scutură capul și arătă cu degetul înspre acoperișul blocului din fața lor.

-Ești nebună! Uită-te și tu!

Rose nu ezită și privi înspre locul pe care îl indica prietena ei , doar ca în câteva momente să tresară la fel de surprinsă precum amica ei. Terasă. O ditamai terasă de unde răsăreau frunze ale unor palmieri prin care străpungeau lumini jucăușe alături de muzică techno.

Isabel râse ușor și își dădu părul pe spate șarmant. 

-Văd că nu se glumește când vine vorba de o petrecere. Nu m-ar deranja să îl cunosc mai profunzime pe acest Aiden.

Ignorând privirile ucigătoare ale băiatului ei de buzunar la remarca ei obișnuită , Isabel doar o luă de mână pe Rose și o întrebă în timp ce o târî înăuntru :

-Haide prințesă. Azi te mărităm!

*

Măritatul ca măritatul , dar Isabel nu pomenise nicio secundă că avea să se piardă în mulțimea de oameni din momentul în care intraseră în apartament. Poate că îi mai acordase o clipă lui Rose , cel puțin până ajunse pe terasa unde erau întinse mese încărcate cu bunătăți și băutură din belșug. Atunci , cu siguranță , în filtrul memoriei lui Rose fu clipa în care blondina făcu un truc magic și se evaporase. 

"Ești fată mare! Te descurci tu! Fă-i să nu te uite vreodată!" Rose înghiți în sec și se sprijini în apropierea unei mese cu sucuri și prăjituri , fiind deja sigură de cum seara aceea va decurge. Ce rost avuseseră toate acele pregătiri? Se mustră în sinea sa în timp ce sorbea ușor dintr-un pahar plin cu Cola. Ar fi putut mai simplu să rămână Rose. Căci până în acel moment , niciunul dintre invitații prezenți nu îi căzuse la picioare și mai ales , niciun Dean nu se ivea la orizont.