Love Me , Daddy

#20

Norocul lui era neprețuit iar datoria prietenului său , Aiden , avea să fie plătită în această seară. Berea promisă nu răscumpăra nici măcar un sfert din tremurul prin care trecuse Dean când fu nevoit să facă pe proful din cartier.

Scutură cheile mașinii lui Aiden in fața domnișoarei atotștiutoare din fața lui și o apucă de încheietura ei surprinzător de fină pentru a o conduce la mașină. Toate acestea după ce se asigură că dracul în personă Grace îi observase cum se furișară de la petrecere. Dean spera ca ea să fumege până exploda precum în desenele animate pe care încă le urmărea în intimitatea sa.

Nu avea să îl lase în pace prea curând. Așa că putea măcar să îi ofere mai multe motive pentru care să se înece cu propriul venin.

Deschise portiera Audi-ului și o pofti pe noua lui amică aventuroasă înăuntru. Dean făcu o grimasă și trase aer în piept sperând că mirosul de iarbă de evaporase până atunci. Nu voia să o sperie prea tare. Doar îndeajuns încât să o lipsească de aura aceea de încredere exagerată.

Nu o mai văzuse vreodată. I-ar fii fost greu să treacă neobservată după modul în care își unduia corpul când mergea și hainele atât de strâmte. ,,Boboacă?" se gândi el muscându-și buza de jos.

Băgă cheile în contact și îi oferi un zâmbet răutăcios.

Felul cum pieptul îi urca și cobora trăda o inimă neliniștită. ,,Deja?" aproape râse. Dar nu voia să o vadă deschizând ușa si fugind în tocurile acelea destul de ascuțite încât să ia viața unui biet amărât.

-Ești pregătită? o întrebă ușor în timp ce degetele sale căutau un post de radio.

*

Rose evită contactul vizual pe tot parcursul călătoriei. Era atât de întuneric afară încât abia își descifra reflexia în geamul ușii. Încercă să cânte în gând orice piesă pe care radio-ul i-o oferea. Orice era un motiv bun pentru a-și ține mintea ocupată și anxietatea subită în frâu.

Dean gonea. Acela nu era cel mai responsabil mod de a conduce o mașină pe care să îl fii văzut in viața sa. Acest lucru o îngrijora și mai tare. El băuse. Era sigură că își făcuse mult de cap înainte ca ea să apară și să îi distrugă momentul cu Grace. Iar acum , se juca cu volanul și probabil se imagina la vreun carusel.

Mintal , Rose deja își număra regretele pentru posibilitatea în care vor muri în vreun accident de mașină. Parcă deja putea citi titlurile ziarelor care îi descria drept niște puștani beți și iresponsabili. Nu era tocmai imaginea pe care o avea despre sine , dar efectul perucii fusese destul de puternic încât să o transforme într-o tânără iresponsabilă. Partea alcoolului nu își făcuse apariția.

Iși trecu limba peste buze și spera că nu avea nevoie de rugăciuni pentru a trece peste acea noapte. Oftă cât mai ușor cu putință pentru a nu îi atrage atenția lui Dean când o mână puternică i se strecură între picioare și o apucă cu fermitate.

Rose își întoarse privirea ca arsă și fu cuprinsă de privirea curioasă a lui Dean.

-Totul în regulă , dulceață? spuse cu accentul unui texan ceea ce o făcu pe Rose aproape să râdă.

Un zâmbet tot îi scăpă și chiar și în cadrul întunecat al mașinii , Dean îl surprinsese și zâmbi la rândul său.

-Pentru o privighetoare ești cam tăcută de când am părăsit petrecerea. Să nu îmi spui că ai uitat să îți iei la revedere de la admiratori.

Încercă să se abțină din replici usturătoare.

-Ai grijă la drum băiatu. i-o întoarse cu același accent.

Dean începu să râdă zgomotos și îi urmă în final ordinele. Era ceva în râsetul lui pe care Rose nu îl mai văzuse înainte. Era original. Era adevărat. Nu îl mai auzise așa de când erau copii. Iar dacă atunci râsetul lui îi provoca zâmbetele incontrolabile , acum îi menținea o flacără intensă în tot corpul.

Vru să își încrucișeze picioarele pentru a se mai liniști dar uită tragic că mâna lui încă se afla pe coapsa ei și când vru să se miște reuși doar să i-o mute și mai aproape de...

-Ahhh... tresări Rose încercând să îi dea mâna la o parte.

Dean nu se sinchisi și doar și-o mută înapoi pe schimbătorul de viteze.

-Mai încet dovlecel. Nu aud melodia. o tachină îngrozitor dând volumul radio-ului mai tare.

Voia să îl plesnească. Era datoria ei să o facă. O merita și o singură palmă nu i-ar fii fost îndeajuns pentru a-i șterge rânjetul.

Rose oftă privindu-l conducând și realiză că , probabil ,dacă l-ar fii plesnit , i-ar fii plăcut și mai tare.