Love Me , Daddy

#9

Zorii unei noi zile o găsiseră pe Rose întinsă pe canapeaua pe care o "sfințise" Dean cu o noapte în urmă prin prezența sa. După ce el o părăsise ca o furtună fără a-i da prea multe explicații , ea nu se sinchisi să își petreacă bonusul de timp pentru a mai aranja lucrurile. Probabil că bagajele o să îi rămână în aceeași stare și la sfărșitul de an. Dar acesta era ultimul lucru la care medita. Nu , în niciun caz nu era plecarea oaspetelui auto-proclamat. Dacă plănuise să îi facă situația și mai grea decât fusese la el acasă , toată povestea cu condusul acasă și petrecutul timpului împreună în plus chiar eșuase. Citise destule romane despre clipele asemănătoare și deobicei toate se terminau cu măcar un sărut.

Își trecu degetele prin părul răvășit , încercând să se dezmeticească. Trebuia să își amintească totuși că astfel de lucruri se întâmplau doar în ficțiune. Sau măcar fetelor frumoase. În niciun caz nu ei. Genul șoarecelui de bibliotecă sfârșea mereu ronțăind foile cărților în lacrimi și speranțe deșarte. 

De aceea nu avea motiv să își distrugă dimineața plângându-se. Oare ce își imaginase totuși? Că Dean va încerca să se apropie de ea?

Gândurile îi zbură precum era să și cadă de pe canapea în zgomotul bubuitului ușii de la intrare. Ce naiba se întampla? 

Împleticindu-se până la ușă , Rose o descuie rapid iar în doar câteva clipe ochii ei bulbucați de confuzie și somn dădura de...

De cel mai mare demon al vieții sale , Isabel.

Cu un zâmbet de milioane și cărându-și în spate o geantă plină de parcă fugise de acasă , aceasta se grăbi să își îmbrățișeze cea mai bună prietenă , nefiind deloc afectată de expresia comică de pe chipul acesteia. 

-Hei , dulceață ! Ce mai face soția mea perfectă și leneșă precum am învățat-o? izbucni Isabel învârtindu-se cu Rose prin cameră , aruncându-și bagajul fără măcar a clipi dacă spărgea ceva noul ei proiectil.

Inițial buimacă , Rose încercă să își liniștească prietena care acum semăna mai mult cu o tornadă colorată. "Chiar sunt curioasă ce i-a mai aprins fitilul de data aceasta " , oftă ea pe când își punea mâinile pe umerii lui Isabel , țintuind-o locului. Asigurându-se a mia oară că explozia de energie nu va izbunci din nou , aceasta îi răspunse :

-Făceam destul de bine până când a trebuit să mă confrunt cu un cod galben de tornadă fix în casa mea. oftă Rose abținându-se cu greu din a-i zâmbi. 

Poate că se alesese cu o nebună de legat , dar frânghia le încingea pe ambele împreună , mereu. Și nu ar fii renunțat niciodată la prietena ei , la viitoarea ei soție.

Isabel își dădu ochii peste cap , înțelegând aluzia pe care o dădu la o parte printr-o simplă fluturare a încheieturii în aer.

-Știi , ar trebui să fii mai recunoscătoare. Adică , a trebuit chiar să apelez la tâmpitul de frate-meu ca să dau de tine ținând cont că tu nici nu te-ai sinchisit să îmi spui adresa . Chiar crezi că FBI-ul lui Isabel o să stea degeaba până te vei trezi tu din somnul de veci?!

Rose făcu ochii mari auzindu-și prietena vorbind așa energic despre noul succes al propriei organizații nu prea secrete de informații în timp real. În plus , nu se aștepta ca Dean să îi facă jocul surorii lui mai mici. Niciodată nu părea dispus să se amestece în nebuniile ei de moment.Însemna că era ceva serios.

-Ești bine? se grăbi Rose să întrebe.

Isabel , însă , doar se calmă brusc și schiță un zâmbet ștrengăresc.

-Eu? Să fiu bine? Trăiesc momentul . râse ea zgomotos. Cât despre profesorii cu care ar trebui să ne vedem astăzi la cursurile de început , nu cred că o să guste gluma la fel de bine pe cât o fac eu !

Auzind acestea , Rose clipi de trei ori și se aruncă pe canapea căutându-și frenetic telefonul. Cât era ceasul ? Uitase să își pună o alarmă? își repeta în gând scotocind printre perne. 

Satisfăcută de groaza pe care o resimțea amica ei , Isabel doar începu să își inspecteze manichiura , așteptând momentul în care ea va străluci din nou cu noul ei plan.

Și nu dură mult până când Rose își verifică telefonul și observă cum dormise peste două ture de alarmă și o listă nesfârșită de mesaje și apeluri pierdute de la prietena sa. Cu siguranță nu dormise. Probabil că hibernase. Smucinduse înspre postura superficială de divă a lui Isabel , Rose imploră :

-Spune-mi te rog ca ai un plan , doctor Isabel.

Auzind chemarea oficială pe care o foloseau de câtiva ani când lucrurile deveneau serioase , Isabel doar își trecu mâna prin părul ei lung și blond , ridicându-și bărbia victorioasă .

-Fiți fără grijă , cetățeni ai orașului lui Isabel ! Eroina voastră preferată are mereu o cale de salvare !

Teatral , își băgă mâna dreaptă în buzunarul jachetei de piele pe care o purta și scoase un rând de chei de mașină fluturându-le în dreptul privirii sale ce sclipea de satisfacție.

-Timpul ca să îmi expun încă o dată măiestria într-ale șofatului ! răsună vocea sa în timp ce Rose deja începuse să șoptească rugăciuni , căutându-și hainele de schimb cu mâinile tremurânde.