Love Me , Daddy

#19

Cât timp să fii trecut de când se sorbeau reciproc cu nesaț? Cât timp reuși Rose să îi mențină privirea bărbatului care timp de atâția ani reuși să o ducă pe drumul obsesiei? Nu se putea minți și nici nu se putea tolera cu indulgență. Căci oricât de dulce părea voalul unei iubirii fragede , Rose se afla acolo , într-un loc nepotrivit inimii sale , într-o rochie nepotrivită gusturilor ei și , dacă nu uitase cumva , în pielea unei fete cu păr gri și cu prea multă încredere de sine.

Da , iubirea suna ca un vis. Dar Rose , undeva pe drumul dragostei , o luase pe altă cărare și acum probabil că părea nu mai mult decât o obsedată.

Făcu o grimasă la gândul acela și îl evaporă cât mai curând.

Cât timp să fii trecut de când s-a simțit așa de puternică? Aruncă o scurtă privire la țigara care se consumase între degetele ei fine. Probabil vreo câteva decenii care se preschimbară în infame secunde de când reuși să o sfideze pe Grace , pe mentorul ei în ale seducției și a nasului pe sus.

Rose zâmbi ușor la amintirea feței distruse ale roșcatei. În toată existența ei nu visase probabil niciodată că o ființă în viață ar trata-o în așa fel. "Dar dacă nu acesta fusese rostul perucii , atunci care era?"

Dean continua să o analizeze. Chipul ei trăda multe gânduri , multe emoții. De la vinovăție trecea subit la satisfacție. Cui oare i se datorau toate acele stări? Nu i-ar fii păsat în mod normal dat. Până la urmă , era doar o străină. "O străină cu gura mare și o față frumoasă" constată acesta trecându-și a mia oară privirea pătrunzătoare peste liniile feței ei.

Memoria îl lăsa. Nu își putea aduce aminte unde o mai văzuse dar ceva din aura ei îl făcea să o simtă de parcă o știa de la începutul timpurilor. Simțise astfel de când se furișase în furtuna de replici dintre el și Grace. Aproape că era sigur că i-ar fii putut ghici fiecare pas sau decizie precum ți-ai cunoaște aproapele.

Și totuși dădea greș de fiecare dată. Nu se așteptase să o trateze cu aceeași monedă pe Grace și nici să îi inșface țigara din mână. Ceva nu se lega și lui Dean îi era imposibil de pătruns în miezul problemei. "Face fix inversul lucrurilor la care mă aștept."  se gândi înainte de a-și testa teoria.

Și deja avea un plan în minte. Fățuca ei adorabilă o dă de gol ca pe o persoană devreme acasă. Ce ar zice dacă ar sări peste câteva ore de somn?

Dean se apropie și mai tare de necunoscută și îi luă restul irosit de țigară. Nu părea să îl mai simtă oricum , fiind la fel de ocupată să îl urmărească.

-Curajos gest din partea ta să o confrunți pe Miss popularitate drept în față. se confesă Dean aruncând chiștocul cu precizie în coșul de gunoi din apropiere.

Niciun răspuns. Doar un mic zâmbet și... să fii fost o roșeată în obraji? Erau prea multe gânduri ce îi traversau chipul inocent.

Inocența o definea. Indiferent de ce încerca ea să scuipe în stânga și în dreapta. Dean însă avea "să o creadă pe cuvânt".

-Nu se întâmplă prea des să am bilete în primul rând la astfel de spectacole. Mă simt îndatorat pentru asemenea distracție , continuă Dean pe un ton amuzat.

Inima lui Rose trepida." E mândru? E fericit? " Simțise oare vreodată aceste lucruri pentru adevărata Rose? Amintirea celor întâmplate în clasă , desenul rupt , discuția de după ore o lăsau doar confuză.  Acum nu avea timp să se plângă. Își încrucișă brațele și își ridică bărbia.

- Nu prea părea că o să o facă altcineva prea curând. Erai aproape cățelușul ei acolo și din milă pentru podea , nu voiam să vad cum se umple de saliva ta pentru ea. răspunse într-un final Rose pe un ton aproape imitat cu a roșcatei.

Dean râse ușor. Ce repede redeveni fata pusă pe bătaie de dinainte. "Arată-mi până unde îți duce curajul , prințesă"

-Câtă atenție din partea ta. Nu știu cum aș putea să mă revanșez. se aplecă ușor Dean înspre Rose , buzele lor fiind la câțiva centimetrii distanță.

Teatral , lui Dean îi veni o idee subit.

-Ah , știu. respiră cald în direcția ei trimitându-i fiori pe brațe și pe șira spinării. Ce ai zice dacă mi te-ai alătura la câteva curse de mașini în această seară?

Propunerea o încânta , speria și dezamăgea în același timp. Cum era posibil așa ceva? Primea o seară cu persoana pe care și-o dorea dintotdeauna. Și totuși.. curse de mașini? Rose nu credea că încă se organizau spectacole oficiale după miezul nopții. Ceva nu era în regulă după zâmbetul ștrengăresc pe care îl etala. Nu putea să ducă la nimic bun.

Iar dezamăgirea părea să cadă cu cea mai mare greutate. O piatră aruncată într-un lac , valurile de gânduri și întrebări o făceau să ezite să îi ofere un răspuns sincer. "Pe mine nu m-a invitat niciodată. Așa procedează cu fetele pe care le place? Înseamnă că nu am fost niciodată o opțiune? Vechea Rose e așa respingătoare?"

Înghiți în sec și mulțumi totuși universului că avea să cunoască povestea din unghiul unei mai-pline-de-încredere variante ale ei. "Era totuși ce își dorea cu adevărat? Să joace un rol pentru a se auto-trăda cu o versiune a ei? De la 1 la 10 pe o  scală psihologică  , cât de grav înnebunise pentru un simplu băiat?"

Se scutură de scenarii și gânduri și îl privi din nou , chinuindu-se să nu își piardă glasul puternic din cauza apropierii exagerate.

- Aveam alte planuri mult mai mărețe pentru diseară , dar ce rău ar putea să facă o plimbare scurtă?

La dracu cu principiile! La dracu cu așteptările! Dacă seara aceea avea să îi bage în cap o dată pentru totdeauna lui Rose ca Dean nu era nimic mai bun și cu nimic asemănător cu băiatul la care visa , atunci așa să fie!