Love Me , Daddy

#7

După reveria călătoriei , amețeala avu să vină. Iar Rose incerca să nu regrete nicio clipă. Până la urmă , fusese petrecută împreună cu Dean. În timp ce părăseau motorul și urcau scările înspre apartament , fata privi în jos , meditând . Oare cum ar reacționa el dacă ar știi ce putere are asupra ei? Oare ar fugi? Oare ar exploata-o? 

Rose își mușcă buza de jos. Dar pe ea ar deranja-o dacă ar folosi-o?

Tresări în momentul în care îi simți mâna grea pe umărul ei delicat. Ajunseseră în fața ușii iar ea visa. Visa cu ochii deschiși în timp ce Dean părea puțin surprins de felul în care o găsise. Iar acum nu mai era cale de întors. Rose își scutură capul rușinată și descuie ușa de la intrare. Ar trebui să fie mai atentă la felul cum se comportă în preajma lui. Nu ar vrea să îl sperie sau să își facă o părere greșită în legătură cu ea. De parcă ar fii fost normal dacă într-o zi și-ar confesa toate gândurile care o bântuiau când se gândea la el. Existau mai multe șanse să câștige la loterie decât ca sentimentele sale  să îi fie înțelese . 

Era mai bine așa , în întuneric , în spatele prietenei sale , în siguranță și cât mai departe de durere și dezamăgire.

Și totuși , timpul își spunea cuvântul greu. 

Dean se trânti dezinvolt pe canapea , nefiind câtuși de puțin deranjat de dezordinea bagajelor lui Rose. Mai mult , părea ca ea era musafirul nepoftit ce intrase neanunțat peste bărbatul ce se odihnea în propriul cămin.

El își închise ochii oftând plictisit. Când îi deschise din nou , privi tavanul cu brațele alungite pe canapea. 

Frumos apartament , fu tot ce mărturisi , chipul său fiind inexpresiv. Stai singură?

De când ajunseseră , Rose se învârti dintr-un colț în altul al casei , strângând toate bagajele , simțindu-si obrajii arzând de rușine față de mizeria si haosul în care îl primi pe Dean în noua ei casă. Și pentru prima dată! Probabil că mama ei ar fii fost mai rușinată de acest fapt decât se simțea ea. 

Așa că , în graba ei , abia de auzise întrebarea lui Dean. Când realiză asta , se opri ca arsă în fața lui și îi răspunse.

-Da.. părinții mei au considerat că e mai bine așa. În plus..nu o să fiu chiar singură. Isabel o să vină zilnic pe aici cel mai probabil.

Dean pufni.

-Nu o adopta pe pramatie. A fost trimisă la cămin cu un scop.

Atunci Rose își reînvie o curiozitate veche. Cum se făcea că fratele mai mare primise un apartament pentru sine dar sora ei din altă mamă era nevoită să stea la grămadă cu restul studenților? Nu acceptase niciodată asta și chiar simțea o remușcare nefondată pentru soarta lui Isabel.

Își încrucișă brațele privindu-l drept . 

-Nu văd nicio problemă dacă va avea de gând într-o zi să se mute aici. Este destul spațiu. își întinse ea brațul arătând împrejur.

Pentru un moment , Dean își menținu seriozitatea ca mai apoi , într-o clipită , să îi zâmbească ștrengărește. 

-Diavolul ăla mic să rateze petrecerile studențești? Cred că vorbim de persoane complet diferite , Rose.

Auzindu-și numele din nou , ea își dădu părul după ureche aproape fără să realizeze. 

-Doar spuneam.. murmură ea.

Dean o studie din cap până în picioare lent , savurând fiecare formă a corpului ei. Rose nu aducea cu nimic cu restul fetelor pe care le cunoscuse prin toate metodele în acești ani. Nu , nici aspectul și nici sufletul. Era prea pură , prea copilă. Dar asta o și îmfrumuseța. Dacă fostele lui s-ar fii așezat demult în poala lui , servindu-se cu câte săruturi și atingeri ar fii poftit , Rose încă stătea în picioare , parcă străduindu-se să pară scoasă dintr-un pluton milităresc. Ăsta nu era genul de seriozitate tipica unei femei. Se chinuia prea mult. Si nici măcăr nu era genul lui de chinuit. Nu aducea plăcere. Ar fii trebuit să o învețe cineva. Dar trebuia să se străduiască să nu fie el acel cineva.

Își încrucișă picioarele privind în altă parte. Pramatia de Isabel nu ar trebui să aibă ocazia să afle mai multe despre el și secretele sale. Iar Rose...

O privi încă o dată , găsind-o la fel de inocentă în timp ce privea în jos , tăcută.

Rose trebuia să rămână pură. Așa era cel mai bine. 

Telefonul îi vibră iar Dean îl scoase plictisit din buzunar , verificându-l.

Grace. Femeia asta nu se mai satură , nu-i așa? se gândi el citind rugămințile fierbinți ce umpleau ecranul .

Făcu o grimasă și se ridică în picioare , aproape iritat. 

Acest gest o făcu pe Rose să tresară instant privindu-l îngrijorată. Oare făcuse ceva greșit și îl enervă?

Dar Dean nu se simțea dator să îi ofere o explicație sau o poveste de noapte bună în legătură cu cine era Grace și de ce trebuia să se care de acolo așa rapid. Era un spectacol savuros să îi urmărească reacțiile lui Rose și roșeața din obraji , dar trebuie să fie amânat. Pentru moment cel puțin.

-Mi-a părut bine să te revad , spuse el fugitiv. 

Ea se panică urmărindu-l neajutorată cum se apropia de ușă. De ce pleca așa ? Ce se petrecuse? Oare era din cauza telefonului? Spera că nu era nimic grav.

-Și mie... șopti ea aproape suspinând dezamăgită.

Auzind micile scâncete , Dean o mai privi pentru ultima oară , zâmbindu-i și promițându-i 

-Nu suspina , fetiță mică . Nu am terminat turul apartamentului. Sunt foarte curios de cum o să arate dormitorul. Cu siguranță , pe acela nu o să îl ratez.