Love Me , Daddy

#2

                           De ce nu ma mir?  se gandi Rose rotindu-si ochii si examinand apartamentul lui Dean. Era aproape de asteptarile ei. Dean nu se sinchisea prea mult cu ordinea iar plecatul de acasa ii accentuase aceasta latura. Dar hey! Cine suntem noi sa judecam gusturile altora?  Zambi la propriile sale ganduri pe cand pasea in sufragerie.

Dean fusese mereu amicul pe care il saluta de la departare. Niciodata nu avusesera cu adevarat ocazia sa se intalneasca doar ei doi. Mereu imprejurarile in care se vedeau erau petrecerile sau pauzele de scoala. Rose il cunoscuse prin intermediul prietenei ei cele bune , Isabel , Dean fiind fratele mai mare a acesteia.

Lua loc pe canapeaua mare ce ocupa aproape jumatate din camera pe cand il astepta sa se intoarca din bucatarie.

Lasata singura ,fata  fu cuprinsa de amintirea primei vederi dintre ei doi. Avea doar 15 ani cand prima oara fusese invitata in casa Isabelei. Mutata de curand in cartier , Rose se imprieteni rapid cu vecina sa. De atunci , obisnuiau sa se vada zilnic si sa imparta aproape orice. Chiar si animalele de companie. Rose avea un motan negru, Church , in timp ce Isabel se mandrea cu bichonul ei micut ,  Winter. Isi amintea asa de bine acea zi. Cele doua fete se imbratisara frenetic dupa care o zbughisera in dormitor pentru a se juca. Rose observa ca la etaj , vis-a-vis de camera prietenei sale mai erau o serie de usi inchise , printre care una impodobita cu un mesaj : "Nu intrati" . Curiozitatea fetei fusese starnita instantaneu si o intreba pe Isabel imediat ce se vazura in dormitor.

-Ce se afla dupa usa aceea?

Prietena ei isi roti ochii a dispret spunandu-i :

-E doar camera aiuritului meu de frate.

Rose facu ochii mari.

-Nu stiam ca ai un frate.

Cealalta dadu din umeri nepasatoare.

-Mda, sa stii ca nu e cea mai mare incantare mereu. Numele lui e Dean si e mai mare cu 2 ani decat mine chiar daca obisnuieste sa faca pe seful mereu cu mine.

Rose zambi cand usa se deschise si aparu in prag chiar fratele ei. Amandoua isi mutasera imediat atentia catre el , fiecare cu o reactie diferita. Daca Rose il urmarea curioasa si absorbita de el , Isabel doar isi incrucisa mainile la piept.

-Stii ce e spatiul personal sau ai trait intr-o cutie?!Ce vrei?! intreba ea indignata.

Dean facu o strambatura la ea. Chiar si la varsta aceea era un baiat chipes. Isi purta mereu parul ravasit si hainele sale aveau mereu nelipsita nuanta de negru , indiferent pe ce piesa vestimentara ar fii fost.

-Usor  , strumfule . V-a chemat mama la masa. rase el , descoperindu-si dantura perfecta.

-Nu imi mai spune asa ! arunca Isabel cu o perna dupa el doar ca el fusese mai rapid si inchise usa inainte ca lovitura sa il nimereasca.

O lua de mana apoi pe Rose .

-Haide . Mama face mereu mancare excelenta!

-Sunt sigura de asta.

Pe cand ieseau din camera , Rose mai apuca doar sa arunce o privire scurta inspre hol , unde il vazuse pe Dean cand se retragea la el in camera. Acesta ii zambi usor iar fata simti ca ar fii reusit cu greu sa nu ii raspunda la gest.

Pana si acum , dupa atatia ani , avea aceleasi reactii cand il vedea. Putea spune chiar ca el ramasese mereu in inima ei de adolescenta de 15 ani. Mereu de atunci , de fiecare data cand il zarea la petreceri sau doar pe banca liceului impreuna cu prietenii sai , Rose avea din nou tendinta sa zambeasca ,chiar daca el nu o vedea de cele mai multe ori.

Dar acum era aici , in casa lui , departe de orasul ce ii purta pecetea amintirilor . Ce e cu tine , Rose? De cand ai devenit asa sensibila la astfel de romantisme copilaroase? o zgandari constiinta. Asa era. Pana la urma , erau amici. Nu era cazul sa faca vreo prostie specifica ei.

Isi roti ochii prin incapere. Era un apartament destul de mare pentru gusturile ei, poate mai spatios decat cel pe care il inchiriase ea. In fata canapelei de piele pe care statea avea o masuta de cafea din sticla pe care se afla o scrumiera si cateva foi albe A4. Afara inca se auzea ropotul ploii . Rose isi indrepta atentia catre acele hartii. Pareau insemnate de cateva forme pe care ea nu reusi sa le desluseasca.

Luase una dintre ele in mana si o intoarse pe fata. Era un desen al unei privighetorii ce se odihnea pe o creanga de cires inflorit. Ce frumos.  exclama in sinea ei Rose . Stiuse dintotdeauna ca Dean desena dar niciodata nu avusese placerea sa vada mai mult de cateva schite abia incepute , forme fara fond , doar linii si stersaturi. Ceea ce avea acum in fata era la cu totul alt nivel. Desenul parea asa realist ca Rose isi imagina ca pasarea avea sa prinda viata si va zbura de pe foaie.

Admiratul ei fusese intrerupt de Dean care i se alaturase in incapere , tinand in maini doua cesti pline de ceai. Fata tresari cand il vazu incat scapa foaia. Cei doi urmarira cum fragila bucata de hartie pluti prin aer pana cand se aseza pe parchet.

-Vai scuze. se grabi Rose sa spuna pe cand se apleca sa ia foaia si sa o puna la loc de unde o luase.

Dean insa nu parea deloc afectat. Din contra , aseza cestile pe masuta si se aseza la pervazul geamului pe cand privea ploaia. Cu luminile stinse , atmosfera creata le dadea o senzatie de intimitate profunda. Fata isi incolaci palmele in jurul cestii calde si inspira , inchizandu-si ochii, parfumul linistitor al mentei. Nu se putea nimic mai bine. 

Ii deschise iarasi  si il surprinse pe Dean privind-o in timp ce isi aprindea o tigara. Rose facu ochii mari la vederea fumului ce se ridica usor. Barbatul ridica o spranceana surprinzandu-i uimirea. Ii intinse pachetul si o intreba usor :

-Fumezi?

Ea scutura usor din cap . El inchise ochii usor dand din umeri. apoi ii deschise la fel de relaxat.

-Pacat. Te privezi de o placere interzisa. Iti plac placerile interzise?

-