Nu e nimic...

502 28 5
                                    

Jungkook:Așa a început totul? E ca și o poveste normala.

Ali:Pentru tine...Mă lași sa continui ?

Jungkook:Continua..

~Flashback~
După câteva săptămânii de când eram în Seul ,Exo stăteau mult cu mine.

Era o zi de vara călduroasă.Aveam de gând sa mă plimb pentru a cunoaște Seulul mai bine.Doar era orașul pe care am vrut sa îl văd demult. Dar mai întâi trebuie să merg la SM.

Eram îmbrăcată intr-o pereche de blugi scurți albi ,un tricou albastru și o pereche de teniși. Mi-am luat în rucsac în spate și am plecat.

Bunica:Unde mergi?

Ali:Vreau sa vizitez orașul!

Bunica îmi întinde un card și îmi spune: in caz ca ai nevoie sa cumperi ceva

Ali:Mulțumesc.

Bunica:Sa mergi la SM prima data.

Ali:Am înțeles.

Ajung la SM și urc în biroul unchiului.

Unchi :Oo,Ali,ai ajuns?Unde mergi?

Ali:Vreau sa văd orașul.

Unchi:Poti sa îi dai bunici tale aceste foi când te întorci ?

Ali:Desigur, eu plec acum

Ies din birou și merg spre lift.Din lift iese Kai,Baekhyun și Chanyeol.

Chanyeol :Hei,micuțo!Ce faci?

Ali:Merg sa vizitez orașul.

Kai:Pot sa vin cu tine?

Observ modul ciudat in care se uita Chaneyol la Kai.

Ali:Um..nu știu...De fapt cred ca mi-ar plăcea sa mă însoțească cineva care știe locurile mai bine decât mine.

Am coborât amândoi și am urcat în mașină lui.Am vizitat aproape tot Seulul și era atât de frumos.

Ne-am oprit pe o băncuța din apropiere ca sa ne mai tragem sufletul.Kai mă puse sa aștept câteva minute și îi raspund printr-un zâmbet.
Mă îngrijorez când văd ca nu mai apare,însă în momentul în care mintea mea își făcea griji și își imagina tot felul de lucruri,Kai apare cu o înghețată și eu îi zâmbesc ușurată.

Kai: Nu știam ce-ti place...ti-am adus de fistic și vanilie..

Ali: Printre preferatele mele,spun uimita de gestul ei.

Kai: Îmi pare rău că am stat atât, am așteptat la rand mai mult decât mi-am imaginat.

Ali:Nu-i nimic.

Kai:Șii ... ai prieten?

Ali:Nu..tu?

Kai:Nu...

Se lasă o liniște adâncă intre noi.

Ali: Doamne ce jenant!

Radem amândoi de situația creată.

Ne întoarcem la ceilalți și pe drum Kai îmi ia mana într-a lui.Rosesc și încerc sa nu îmi dau speranțe false spunandu-mi ca gestul este din prietenie.

Următoarele doua săptămâni au continuat la fel.Oriunde mă duceam,Kai dorea sa mă însoțească, dacă voiam sa mănânc ceva,mă invita în oraș, mă suna înainte sa mă culc și era primul lucru care îmi apărea în minte..

Țin minte momentul de parcă ar fi fost ieri..Ne plimbam prin parc..cerul era gri și trist..se oprește și îmi ia mâinile în ale lui și le duce la gura..Sufla aer cald sa mi le încălzească și lacrimile cerului se revarsă peste capetele noastre îndrăgostite.

I'll Be Your Peter PanUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum