Dincolo De Bariere

Ora de pian

-Eu cred că mă noi retrage cu persimisiunea voastră. Am spus deja sătulă de această seară.

În tot timpul în care am mâncat, prinţul nu şi-a dezlipit mâna de pe piciorul meu, ba chiar nici atunci când a mâncat. Mi-a şi mângâiat genunchiul peste materialul gros al rochiei în timp ce povestea despre călătoria sa la Londra. I-a promis Lissei că mă va lua şi pe mine data viitoare cu el, iar eu a trebuit să zâmbesc şi să aprob. Lissa a întrebat mai multe despre familia mea, iar prinţul s-a descurcat foarte bine în a născoci poveştii despre 'familia mea', iar eu am scrâşnit din dinţi de fiecare dată că a înflorit mai mult decât trebuia. Aşa am ajuns să fac parte dintr-o familie de duci din Franţa,care s-a mutat pe domeniile din Spania ale familiei când eu aveam doar 5 ani. Lissa, fiind cunoscătoare a limbi franceze, mi-a cerut să îi spun câte ceva în franceză, atunci prinţul s-a speriat, dar ca norocul, ştiam câte ceva din ce mă învăţase Lupe.

-Nu, Victoria, mai rămâi. Ne vom retrage în salon şi ne vei cânta ceva la pian. A spus Lissa zâmbitoare.

Domnul prinț îngâmfat a spus şi că unul dintre cei mai renumiţi profesori de pian, pe când eu nu am pus mâna pe un pian în viaţa mea.

-Dar...Am început să spun vrând să mă scuz,dar m-am oprit știind că nu am vreo scuză credibilă.

-Desigur,scumpa mea surioară.De ce nu ne-o luați în față?Eu trebuie să discut ceva cu frumoasa mea logodnică.A spus prințul mieros,iar eu aproape am pufnit.Frumoasa mea logodnică,auzi la el.

-Desigur,dar să vă purtați frumos.A râs ea,iar eu am strâmbat din nas.Vino,Greg,să mergem.A spus,iar acesta a luat-o de braț și au ieșit pe ușă.

-Ce a fost asta?Am pufnit și m-am ridicat în picioare,iar el m-a urmat.

-Ce a fost ce?Nu am voie să îmi alint logodnica?

Logodnica pe dracu.E nebun.Nebun de legat,chiar.Oare să fi uitat că ne prefacem?Atât de nebun să fie?Sunt lângă un nebun,dacă vrea să mă omoare?Sau să mă molesteze?Trebuie să fug de aici acum.

Am dat să mă întorc,dar el mi-a prin mâna.

-Unde crezi că pleci?M-a întrebat cu o sprâncenă ridicată.

-Departe de tine!Am spus și am vrut să plec de lângă el ,dar, îmi ținea prea strâns mâna.

-Nu prea cred.Ai acceptat să intri în joc.A spus.

-Dar eu...eu nu am făcut asta.

-Dacă nu ai fi acceptat,nu te-ai fi îmbrăcat așa și i-ai fi spus Lissei adevărul.Acum,ascultă-mă sau ști și cânta la pian?M-a întrebat,iar eu am negat.Uite,pianul are clape negre și albe,de la stânga la dreapta notele sunt mai înalte.Tu doar urmeză-mă și totul va fi bine,ne-am înțeles?

Am aprobat fără să mă gândesc.M-am lăsat absorbită de ochii săi maronii și de buzele sale pline ce rosteau lent fiecare cuvânt.Vocea sa era liniștitoare,menită să mă amețească.

Nu am apucat încă să înţeleg foarte bine ce s-a întâmplat. El tocmai mi-a închis gura, nu mi-a dat dreptul la răspuns, ci doar m-a obligat să fac cum spune el.

Dacă va continua să facă aşa cu siguranţă că îi voi pica în plasă ca o proastă şi o să îl ascult întocmai. Trebuie să mă stăpânesc.

M-a tras spre salon fără să îmi dau seama.Când am intrat,Greg și Lissa erau așezați împreună, iar ei ne-au zâmbit.

-De ce nu cântăm împreună, dragă? M-a întrebat el lingușitor.

Dragă, an pufnit în mintea mea.

-Cred că... Am vrut să refuz, dar Lissa m-a oprit :