Dincolo De Bariere

Mărturisirea păcatelor

-Voi merge eu să iau lapte pentru copii. Se oferă Jorje amabil. Nu am destul lapte încât să îi satur pe amândoi.

-Mulţumesc, Jorje! Îţi voi fi veşnic îndatorată pemtru ospitalitatea ta. Voi căuta un loc unde să... Spun, dar el mă întrerupe.

-Nici gând, vei sta la noi cât timp doreşti. Mă asigură el, apoi Luciana îl conduce afară.

S-au oferit să ne găzduiască, când au aflat că vreau să îmi caut o casă. Nu îmi doresc să mă întorc la Carlos. E îndrăgostit, se va căsători, cum să reintru în viaţa lui? Nu le pot strica fericirea. M-a trădat. Încă nu mă pot întoarce acasă. Cum îi voi explică mătuşii Cata că am doi copii? Sau unchiul Cipri? Nici nu sunt căsătorită. Nu mă pot întoarce acasă, iar din banii rămaşi de la Fer nu îmi pot permite o casă. Îmi voi căuta ceva de lucru, nu îmi doresc să îi încurc pe cei doi.

***

CARLOS POV

-Alteță! Am prins un bărbat la grajduri, încerca să fure din laptele muls. Mi se adresează unul dintre soldaţii tineri, neinstruiți, care nu ştie că treaba mea nu e să mă ocup de probleme neînsemnate. Imediat unul dintre comandanţi îl reduce la tăcere.

-Scuzati-l, Maiestate! E nou. Îl vom pedepsi pe hoţ cum trebuie. Mă asigură el.

-Nu, aduceţi-l aici. Le ordon, iar aceştia se privesc nesiguri, apoi îmi urmează ordinele.

Vreau să mă asigur că cei ce fură de pe domeniul regelui sunt pedepsiţi cum trebuie. Îmi voi mai lua gândul de la căutarea ei. Sunt atât de îngrijorat pentru ea! Îmi lipseşte mult şi aş da orice să o am înapoi.

Soldații aduc în faţa mea un tânăr, care se închină in faţa ta.

-Cum ai putut fura de pe domeniile regelui tău? Îl întreb dur, iar acesta tremură, nici nu îndrăzneşte să îşi ridice privirea.

-Îmi pare rău, Alteță! Nişte copii de doar două zile mor de foame, mama lor nu mai are lapte şi nu am avut destui bani încât să îl cumpăr. Se smiorcăie el.

-E soţia ta? Îl întreb. Victoria ar fi trebuit să nască în această perioadă. Oare pe unde umblă? Oare are cu ce să îşi hrănească, copilul? Oare are cu ce să se hrănească? Oare a născut băiat sau fată? Atâtea întrebări nerăspunse mă chinuie.

-Nu, e prietena mea. Îmi răspunde el.

-Îi puteţi da drumul. Să îi duceţi zilnic lapte pentru copii. Spun. Doresc să îl ajut, deoarece undeva, în lume, poate cineva îmi ajută copilul când nu pot să fiu lângă el.

-Vă mulţumesc! Vă mulţumesc din suflet! Fiţi binecuvântat! Soţia mea şi Victoria se vor ruga pentru dumneavoastră. Îmi spune recunoscător,  iar eu tresar.

-Victoria? Cine e Victoria? Îl întreb ridicându-mă în picioare.

-Mama copiilor. Îmi răspunde el. Şi îmi simt sângele fierbând în vene.

-Condu-mă la ea! Spun şi mă îndrept spre ieşire. Acum! Ţip văzând că nimeni nu mă urmează.

VICTORIA POV

Luciana priveşte îngrijorată pe geam de mai bine de un ceas. Jorje nu s-a întors încă şi ea îşi face gânduri negre. Ceva nu e bine... Cu siguranţă...

Gândurile îmi sunt întrerupte de uşa, care se deschide cu un zgomot puternic. Luciana scapă un ţipat ascuţit, iar eu îl privesc nevenindu-mi să cred ochilor pe bărbatul, care mă priveşte asemenea uimit. Jorje aleargă să o îmbrăţişeze pe Luciana, iar în prag rămân doi soldați.