"-Dincolo de toate aceste bariere impuse de societate, tu eşti regina mea. "
În Spania medievală, totul este o luptă pentru supravieţuire. Doar rangul contează. Nobili au totul la picioare, dar ce faci când nu ai un rang? Ce faci când nu eşti nobil...
-O pradă bună! Aţi făcut o treabă foarte bună! Îi laudă Patrick pe piraţii săi.
-Datorită Victoriei! Se aude vocea unui pirat.
-Trăiască Victoria, regina piraţilor! Strigă toţi la unison, iar Patrick îmi strânge mijlocul şi mă sărută.
E o pradă bună într-adevăr. În ultimele săptămâni ne-am pregătit să atacăm o navă. I-am învăţat noi tehnici prin care să nu fim nevoiţi sã omorâm atâţia oameni ca să nu pierdem nici noi oameni. Ardem sulf pentru a-i ameţi. I-am învățat să se furișeze în spatele inamiculi și să îi sucească, capul în așa fel încât să rămână inconștient. Au devenit agili şi pricepuți. Nu am pierdut niciun om, dar am fost nevoiți să omorâm câțiva, care ni s-au opus. Am luat bijuterii, bani și cel mai important, mâncare și apă de băut de pe vasul englez.
Știu că ceea ce facem nu este corect, dar vasele acestea sunt pline de bogătani, care fură de la oamenii de rând. Noi suntem un fel de justițiari.
Am zâmbit. În seara asta va fi petrecere pe vas.
Din nou a trebuit să mă aplec peste balustradă pentru a vomita. Urăsc marea. În timpul asaltului am avut grețuri. Abia aștept să mă întorc pe uscat. Dar oare când mă voi întoarce?
***
-Și spui că ați furat o pradă bună? Mă întreabă Federica, care stă intinsă în patul meu așteptând cu nerăbdare să îi povestest despre asalt. De când sunt aici, ne înțelegem foarte bine, am devenit chiar prietene. Ea m-a îndrumat să nu stau închisă în cabina mea, ci să ies pe punte să mă plimb. Toți pirați mă admirau fiind femeia lui Patrick, dar și pentru faptul că știam să lupt. Mi-au cerut să îi învăț și pe ei unele lucruri, iar admirația pentru mine le-a crescut.
-Da, în seara asta va fi petrece pe vas. Îi spun și mă prives apoi în oglindă. Arăt ca o adevărată femeie pirat. Port o cămășiuță albă, pantaloni negri și o pereche de cizme care îmi ajung până la genunchi. În jurul brâului, am o teacă în care îmi pun sabia. Niciodată nu mi-au plăcut rochiile, iar în acești pantaloni mă simt liberă, pe cât de liber se poate simți un prizonier.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Atunci să mergem să-l ajutăm pe Nacho să gătească, sigur nu se descurcă. Îmi spune ea și amandouă ieșim râzând din cabină.
După cum a spus și ea, Nacho face cu greu față singur tuturor pregătirilor.
-Cu ce te putem ajuta, Nachito? Îl întreb râzând.
-Ați venit ca o binecuvântare, netrebnici aceștia nu știu să facă nimic. Spune el, iar cei doi pirați, care curăță cartofi, încep să râdă. Vom pregăti iepure pe diseară, de ajuns cu atâția pesmeți și pește. A râs el.
În ultimele 2 săptămâni, mâncarea a fost pe terminate așa că am fost nevoiți să mâncăm pește și pesmeți încât am preferat să rămân flămândă.
