Când apar sentimentele

2.4K 209 7
                                    

CARLOS POV

Nemernicul de Greg m-a trădat! Nici măcar nu mi-a spus de intenţiile sale! Nici Lissa! M-au luat drept prost! Adevărul e că am lipsit prea mult din viaţa Lissei. Trebuia să mă preocup mai mult de starea ei. Trebuia să fiu alături de ea mai mult.

Poate a fost puțin și vina mea,dar când voiau să îmi spună?În ziua nunții?Atunci m-ar fi și invitat sau poate m-ar fi invitat la botezul copiilor.Știam eu că nu trebuia să îl las pe lângă draga mea soră.Nemernicul!Dacă o țineam pe Lissa lângă mine, nu se întâmplau toate astea,dar acum nu mai o pot convinge. Totul a fost consumat, sper că nu şi iubirea lor.

Victoria are dreptate. Greg e prietenul meu, trebuie să am încredere în el că va avea grijă de draga mea soră, iar dacă nu, îi tai bijuteriile şi îl spânzur în piaţa publică.

Lissa va fi fericită să aibe binecuvântarea mea. Sper ca nimic să nu se schimbe între mine şi Greg, până la urmă, ramanem prieteni.

Iar Victoria... a fost atât de înţelegătoare. M-a sfătuit ce să fac. A procedat asemenea unei soţii. E foarte înţeleaptă. Când privirea mi-a poposit pe trupul ei, am simţit cum ma topesc. Trupul îi e îmbrăcat în cea mai, albă şi fină rochie, care îi îmbracă formele în cel mai pur, dar şi ispititor fel. Sânii îi sunt puţin roşi de la căldură, iar felul în care urcă şi coboară e înnebunitor. Dumnezeule, femeia asta e păcatul pur! Când m-a îmbrăţişat, pieptul său s-a, zdrobit de al meu. Voiam să o simt cât mai aproape, dar nu ştiu dacă m-aş fi putut abţine să nu o devorez toată. Aş fi vrut să mai rămână la pieptul meu, dar s-a retras ruşinată cu obrajii înflăcăraţi.

Am stă şi pare că priveşte prin perete. La ce s-o gândi? La mine? La noi? Sau poate la logodnicul său de acasă, dar o avea un logodnic? Nu a vorbit despre el niciodată, iar când am sărutat-o, nu ar fi spus că e logodită.

Ce să mai spună? Nici nu am lăsat-o să respire, apoi am ignorat-o cu desăvârşire.

Cred că ar trebui să dormim. Poate în noaptea asta îmi va permite să o strâng la pieptul meu.

Şi totuşi eu ce vreau de la ea? E clar că o doresc o noapte sau mai multe, dar ei nu îi de îndeajuns, ea are nevoie de siguranţă, nu de o aventură. Va refuza, sunt sigur, dar eu încă tânjesc să fie a mea doar.

-E târziu, cred că ar trebui să dormim. Mâine vom porni de dimineaţă. I-am spus şi m-a privit. Părea speriată. Speriată că îi voi face ceva. Cum poate crede asta? Nu aş atinge-o fără voia ei.

-Stai liniştită, voi dormi pe cealaltă parte a patului şi nu te voi deranja cu nimic.

Mi-a zâmbit şi s-a ridicat. Atunci am putut să îi devorez întregul trup cu privirea. Arăta ceresc. Părea un înger. Un înger ce mă îndemna la păcat.

A înconjurat patul şi s-a aşezat pe cealaltă margină acoperindu-se cu o pătură groasă.

Mi-am scos şi eu cizmele şi m-am aşezat cu faţa spre ea care era întoarsă cu spatele. Chiar şi prin pătură îi vedeam forma curbată a corpului. Aş da jumătate din regat ca să o fac a mea.

Nu o înţeleg. Dacă ar fi avut norocul ei, orice servitoare mi-ar fi căzut deja la picioare,dar ea s-a aşezat la câţiva metri de mine sub pături pentru a o apăra. Chiar aşa de rău sunt?

De aici îi aud respiraţiile liniştite. Pare că a adormit. Biata de ea era foarte obosită.

M-am apropiat puţin de ea, atent să nu o trezesc. Mi-am aşezat mâna pe şoldul ei. Se simţea atât de bine cum palma mea îi acoperea şoldul. Mi-am plimbat palma pe talia ei, iar apoi pe piciorul ei. Când am promis că nu îi voi face nimic, mă refeream că nu o voi atinge... mai mult decât trebuie.

Dincolo De BariereUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum