Ce urmeaza...(Sfarsitul e aproape)

Prolog                                                  

   Mesagerul noptii

Era trecut de miezul noptii. Arriane incerca sa adoarma; ar fi trebuit sa fie usor, mai ales ca avusese un test la algebra si fusese ascultata la chimie. Dar nu din cauza asta nu putea ea sa doarma, ci din pricina unei senzatii aproape dureroase ca uitase ceva. In ultimul timp a tot avut-o...adica, carei fete de 17 ani nu I se parea mereu ca uita ceva? Un mic amanunt al unei conversatii care trebuia tinut secret, ultima tema care mereu ramanea nefacuta(nu neaparat din cauza lipsei de memorie…), care dintre tipii tari din scoala trebuia sa vina la ea in ziua cu pricina. A da, aproape uitasem…spun de baieti cand Aria nici nu poate sa se apropie de unul pe care nu-l stie de cel putin 2 ani fara sa se impiedice de el sau sa se faca de ras in cel mai rau hal. Fata incepuse sa se gandeasca la asta, si fara sa stie gandurile ii zburara la Chris, cel mai bun prieten al ei de cand intrase la liceu. Nu ca inainte nu mai avusese prieteni, mh..prietene de fapt, pe Maya o stia de la gradinita, iar pe Tatiana din generala. In timp ce amintiri cu certuri interminabile si complet ilogice ii inundau gandirea, Arriane auzi un zgomot, care o adusese inapoi la punctual initial: uita ceva, sau mai bine zis, pe cineva-nu stia de unde stia, dar era sigura ca nu era doar ceva banal ce se putea rezolva pocnind din degete. Zgomotul se mai auzi o data, iar de data asta, fata fu sigura ca venea din camera ei. Se ridica din pat, dand la o parte plapuna de pe ea si pasind cu picioarele goale pe parchetul rece al podelei. Era iarna, si nu una blanda.Apropiindu-se de geam, Arriene vazu ca ningea, un strat alb de nea fiind déjà asterut pe partea exterioara a pervazului si in gradina; dar nu peisajul inghetat ii atrase atentia fetei, ci cine se afla in mijlocul lui, uitandu-se tinta la ea de afara. Daca nu ar fi fost aburul care ii iesei din gura cand respira, fata ar fi putut pune pariu ca era o statuie din gheata, facuta pentru a se portivi perfect in zapada. Baiatul avea parul complet alb, dar nu acea culoare bolnavicioasa a batranilor, ci mai mult un argintiu care ii amintea ei de ceva…ceva la care nu putea ajunge cu gandurile acum. El se misca gratios, si de la jumatatea gradinii, unde era, cu cativa pasi a strabatut rapid spatiul dintre el si fereastra, punand mana pe geam. Amprentele lui lasara urme de gheata pe portiunea de sticla atinsa, la care Arriene se uita uimita. Nu stia clar motivul, dar deschisese geamul, lasand gerul sa intre in camera; dar nu asta ii dadea fetei fiori, ci baiatul de gheata care intra odata cu frigul, dadu-I un sentiment ciudat de familiaritate, de parca se mai intamplase candva.

-Arya! Sopti baiatul inghetat.

 Atunci, ea se arunca in bratele lui. Nu-si amintea daca cineva o mai strigase vreodata asa, dar din gura acestui strain-nu-prea-strain parea pur si simplu perfect. Nu stia clar ce s-a intamplat dupa aia, de parca isi privea actiunile de undeva dinafara propriului corp.

-Te-am gasit! Sopti iar baiatul.

Arriane isi reveni. Cine era el? De ce il imbratisa? La inceput parea o idée buna, dar acum I se parea doar stupid.

-Cum adica “te-am gasit”? Cine esti?

-Nu-ti mai amintesti…evident ca nu. Vocea lui ii exprima o dezamagire aporape palpabila. Arrianei imediat ii paru rau ca il facuse sa se simta asa, dar mai exact de ce ii pasa?Era un strain care deabea intrase pe geam din gerul de afara, purtand doar o pereche de blugi negri si un tricou cu un imprimeu ciudat, observa ea acum, ca se uita mai atenta la el.Ar fi putut fi un hot, dar ce hot schizophrenic se imbraca asa ? In plus, cumva stia ca nu era hot, il stia de undeva, o mica parte a mintii ei il recunostea, dar cand incerca sa sape mai adanc totul disparea.

-Sunt Ice, Ary. Bine, nu Ice, ma cheama Eric Iceland, dar tu mi-ai pus porecla asta, vocea lui parea stresata, de parca ce spunea i se parea amuzant, dar stia ca n-ar trebui sa rada dat circumstantelor.

-Ok, Ice, sti..mai mult ca sigur acum visez si un tip care pana acum ar fi trebuit sa aiba hipotermie la cum e imbracat nu e cu adevarat in camera mea, deci ce ar conta daca te-as intreba de ce mi te pari asa de familiar.

-Ary, nu visezi. Si clar nu-ti pot explica acum ce s-a intamplat. Ei ne urmaresc, mereu o fac cand suntem inafara.

-Ce?Care “ei”?

-Nu conteaza, doar tine minte asta “Ave atque vale”, poti?Voi incerca sa dau de tine din nou, Ary!

Si cu  asta, Ice planta rapid un sarut inghetat pe obrazul fetei si disparu inapoi in tabloul alb, ningand, de afara. Arriane statu mult timp pe loc, nesigura daca chiar visa sau era ceva mai mult.Eventual se duse in pat, adormind instant si visand la un baiat cu parul argintiu si pielea rece ca gheata inaltandu-se spre cer printr-o furtuna de zapada purtat de o pereche de aripi albe care se topeau in peisaj.