Ce urmeaza...(Sfarsitul e aproape)

Capitalul 17

Capitolul 17

As it was, and as it will,

The truth wouldn't always be still,

The lies we tell, the secrets we hide,

Have the power to change our mind.

- Ce vrea sa insemne asta? il chestiona Arriane pe roscatul care tocmai pretinsese ca e fratele ei. Lucrul care o ingrijora cel mai tare era ca il credea. Felul cum i-a spus-o, telepatic, o convinse. Acum stia ca Will nu era intradevar fratele ei, iar Caleb ii mai dezvaluise cateva detalii...despre Tatia si Maya...ce era cu ele? In mintea ei aparura imagini cu o femeie infricosator de frumoasa, imbracata intr-o roba stscojie, niste inele aurii prinzandu-i materialul de maini si picioare. Fata ei ovala era incadrata de un par negru, care ii flutura in vant, formand un fel de voal intunecat. Avea ochii de un rosu inchis, dar, in acea lumina, nu se putea distinge mai mult din trasaturile ei. Femeia tinea in brate un copil foarte mic, iar un altul, de vreo 3 ani, cu parul roscat inchis statea in dreapta lui, tinandu-i mana. Arya realiza imediat ca baiatelul era Caleb. Avea aceiasi ochi negri si tinuta ca in prezent, ceea ce ii mai aducea vag aminte de ceva...

Imaginea se schimba, iar Arya vazu doi copii, o fetita de vreo 5 ani si un baiat putin mai mare, stand in fata unui birou de lemn lacuit, pe care erau imprastiate tot felul de hartii, mape si foi scrise de mana. In spatele biroului, pe un frumos scaun gri, din piele, statea Various. Sau o varianta mai tanara a sa. Barbatul parea furios, si asta nu se vedea numai din fata lui, ci si din frica care se citea de pe chipurile copiilor. Sau mai bine zis, de pe cel al fetei. Baiatul era complet impasibil. Uitandu-se mai atenta, Arriane putu vedea niste asemanari intre cei doi. Amandoi aveau acelasi par stacojiu, stateau la fel de drepti, infruntandu-l din priviri pe barbat, chiar daca se vedea ca fetita ar fi preferat sa fie oriunde, numai nu acolo.

- Caleb, nu mai putem continua asa! spuse tanarul Various. Nu poti sa spargi si sa rupi chestii de fiecare data cand va spun tie sau surorii tale ca ati gresit ceva! In plus, asta a umplut paharul! Artefactul pe care tu pur si simplu l-ai facut bucati era de nepretuit!

In timp ce barbatul vorbea, micul Caleb se uita la el, cu privirea cu care stia ca ii face pe oameni sa creada ca-i pasa. Nu-i pasa. Nu de Various, nu de planul lui stupid, nu de artefactul pe care tocmai il sparsese. Nici macar nu voise sa ii strice jucaria lui Various...doar ca in momentul in care tipase la Tatia ca nu facea incantatia ca lumea, in capul baietelului de 8 ani se produsese un declick, iar acesta, recitand in barba: Pe Levitatus, da-i o lectie, gura sa si-o inchida ca o protectie!. Artefactul, o cupa dintr-o sticla bej, complet mata, decorata cu niste safire pe margine, pur si simplu sari din mainile lui Various, ridicandu-se in aer si dupa aia propulsandu-se direct in capul acestuia. Lui Various nu prea-i fu pe plac mica reprezentatie a fiului sau, dar era clar sa fetita se distra pe cinste. In fractiune de secunda in care cupa se deplasa, pe copila o apucase rasul, ceea ce il infurie si mai tare pe barbat. Lucru si mai ingrijorator era ca nu fusese prima data cand Caleb facea asa ceva. Prima data fusese cand el insusi invata sa manuiasca pumnalul, dar nu a fost chiar atat de bun din prima. Din furie, facuse arma sa se infinga direct in palma deschisa a lui Various care gesticula furios spre el, pentru ca nu facuse cum i se ceruse.

- Si ma tem ca accesele tale de folosire a magiei o v-or afecta intr-o zi pe Tatiana. Poti sa fii sigur ca voi lua masuri in legatura cu asta! termina Various de vorbit.

Acesta fusese tot discursul lui. Cei doi copii fusesera trimisi in camerele lor, iar urmatorul lucru care ii fu aratat Arrianei fu micul Caleb, alergand disperat prin marea casa...conacul Blakstern...realiza ea, in cautarea fetitei cu acelasi par stacojiu ca al sau. Dar nu avea sa dea de ea. Various o trimisese departe. Departe de el si de lucrurile pe care tatal sau nu le putea intelege desprea el. Caleb stia ca Various avea nevoie de Tatia...doar ea putea invoca demonii capetenie, de care avea el nevoie, dar, in acelasi timp, nu era fiica lui, ci a lui Lilitth, mama demonilor, cea a carei sange curgea si prin venele lui Caleb, deci o trimisese undeva unde baiatul sa nu o poata rani...de parca macar s-ar fi gandit la asta...