Ce urmeaza...(Sfarsitul e aproape)

Capitolul 1

Capitolul 1

Ingerii nu mint

He was standing at the edge that I tried and failed to reach

The end was coming fast, and he saw it ,

He told me there will be another time,

But I failed waiting for it.

Angels can’t lie, so you why?

Asta fredona Arriane in drum spre clasa.  Isi uitase castile acasa, dar asta nu o oprea sa-si aminteasca versurile cantecului. Intr-un fel ii aminteau de visul ei, baiatul inghetat de la geam, conversatia ciudata, “ave atque vale” ultimele cuvinte urmate de promisiunea de a o regasi . Era sigura ca vazuse de curand un film care continuse si ceva de genul asta, sau o carte citita recent.

Ajunsa in clasa, si-a amintit brusc de ce nu vroise sa se dea jos din pat in acea dimineata(sau oricare alta zi): de cand intra pe usa fu asaltata de tipete si haosul obisnuit de dimineata.Se uita pe orarul prins pe peretele de langa usa: prima ora era Istoria...phew, macar mai putea dormi putin.Se duse in baca sa-si lase ghiozdanul, apoi se indrepta spre cuier, agatandu-si haina in el. Intorcandu-se la locul ei,observa ca Tatiana, colega ei de banca, nu ajunsese inca la scoala.

-Neatza!In sfarsit a venit cineva cu care sa pot vorbi! era Chris, ca de obicei super-incantat sa fie la scoala(nimeni nu stia de ce).

-Neatza si tie, Chris! Sti pe unde-i Tatiana?

-Nop...asta vroiam sa te intreb :) .In momentul acela, pe usa intra Maya. Isi lasa ghiozdanul in banca si se uita la ei:

-Hallo, n-ati murit ba aseara?

-Ce? Chis parea deabea adus de pe fundul marii la mal.

-Lasa-ma sa ghicesc...vorbeam aseara pe chat si dintr-o data nu ti-a mai raspuns nimeni?spuse Arriane.

-M-ati lasat sa vorbesc singura... :)))

-Habar n-am ce am facut aseara...presupun ca am adornit cand vorbeam cu voi...Auziti, Tatia s-a gandit ca ar fi dragut sa nu vina la scoala azi? Chris parea putin indignat, probabil ca i se parea ca Tatia era cea mai normala la cap dintre noi 3...

-Eh...bine a facut, s-ar putea sa dam test la engla azi...era Arriane, parand destul de impacata cu ideea.

-Ceeeee? Chris se uita la fata de parca vroia ca ea sa ii spuna ca glumise.

Chris nu mai aflase atunci raspunsul Arrianei deaorece profesorul de Istorie, imbracat la costum si cu catalogul in mana, intra in clasa. Maya se aseza in banca din fata, unde era locul ei, langa ea sezand Simon, tocilarul clasei,  Arriane se aseza singura in banca in care statea cu Tatia iar Chris isi lua locul de langa Isabelle, in banca din spatele ei.

Dupa profesor, in clasa intra un baiat blond, suplu si inalt, care ii aminti Arrianei de visul ei. Dar nu, in vis, baiatul inghetat avea parul alb argintiu, si nu si-l putea imagina purtand uniforma albastra formata din sacou si cravata bleu inchis si camasa alba a liceului Tribeca. Revenind la realitate, Arriane isi dadu seama ca baiatul incepu sa se prezinte:

-Buna, sunt Eric Iceland si de azi voi fi noul vostru coleg!

-Sper sa il tratati cu atata maturitate cat a pretins bunul vostru coleg Simon ca aveti saptamana trecuta! spuse profesorul, un inceput de zambet jucandu-i la colturile buzelor.

-Da domnule profesor! Bineintetels! Cum sa nu! erau raspunsurile care se auzeau din clasa, pe care Arriane le auzea doar vag. Eric Iceland...era numele din visul ei, sau nu isi amintea ea bine?Probabil ca e doar o conincidenta!decise ea.

Baiatul se aseza in singurul loc liber din clasa, care era langa ea.

-Buna, eu sunt Eric! vocea lui parea stresata, de parca se chinuia sa nu fuga de acolo. Emotiile primei zii, isi zise Arriane.

-Hei, ma cheama Arriane. Fata fu aproape dezamagita cand el nu spusese ceva de genul: Da, stiu, am fost aseara in visul tau.

-Hello...eu-s Chris, iar ea e Isabelle! Chris iar folosea vocea de enervat lumea, ceea ce putea insemna ca ori ii era rusine sa se prezinte si mai mult ca sigur pierduse la piatra, foarfeca, hartie cu Isabelle, ori Eric i se parea super tare si vroia sa fie prieteni.

Eric si Chris au inceput sa vorbeasca, ceva despre cum sunt profii si orele, dar Arriane nu-si putea lua ochii de la el...si spera ca nou venitul sa nu o observe holbandu-se.

-Pamantul catre Ary! Ma asculti? Era Maya, care parea indignata ca Arriane nu ii raspunsese la o intrebare.

-Da, ce-i? Arriane se uita spre banca din fata, sa o vada pe Maya uitandu-se ciudat la ea.

-Offf...nu ma ascultai, te intrebam daca vrei sa mergem la pizza dupa ore.

- Ok copii, gata cu galagia si haideti sa ne intoarcem la oile noastre, adica al doilea razboi mondial.

Din clasa se auzi un DA! si toata lumea isi indrepta privirile spre randul din mijloc, mai exact spre Jem Carstairs, bufonul declarat al clasei.

-Vorbim despre bombe nucleare?

In timp ce profesorul il linistea pe Jem, Arriane isi mai luat timp sa se uite pe furis la Eric.

-Ce-i?Am ceva pe fata?intreba el, remarcand-o

-Tu...nuu..eu doar...se balbai ea. Vroia sa ii spuna ca nu era nimic in neinregula cu el, ci doar ii amintea de cineva, dar cum ar fi putu sa ii spuna asta fara sa sune ciudat?

-Lasa...

Nu mai vorbira in ora aceea. De fapt inafara de sa-i ceara sa-si dea scaunul mai in fata ca sa iasa din banca pentru a se duce la magazin sau in alta parte nu au mai vorbit de loc.

Orele se terminasera, iar Arriane, Maya si Chris decisesera sa se duca fiecare acasa sa se schimbe, apoi sa se intalneasca la pizzeria de la colt. In drum spre casa, simti o mana pe bratul ei, menita probabil sa o opreasca. Se intoarse, gata sa dea ochii cu unul dintre colegii ei care vroiau sa ii spuna cea mai interesanta veste: cum ar fi ca are parul ciufulit de la vant sau numai stiu ce, dar in schimb dadu de Eric.

-Hei, ce faci? intreba el.

-Mmmm...ma duc acasa, spuse ea stingherita, amintindu-si ultima data cand incercase, si esuase, sa aiba o conversatie normala cu un baiat care nu ii era prieten de ceva timp.

-Ave atque vale. sopti el, aproape prea incet ca ea sa auda, dar totusi auzi.Iti amintesti?

 -Visul meu! Arriane era uimita, ce naiba se intampla?

-Arya, nu a fost un vis!