Ce urmeaza...(Sfarsitul e aproape)

Capitolul 22

Capitolul 22

It's that moment of the night

When your eye are shut and sound,

When your nightmares and your dreams

Come to have real means.

Arya deschise ochii. O parte a constiintei ei realiza ca nu era treaza. Daca ar fi fost, atunci nu s-ar fi aflat intr-un leagan, undeva intr-o gradina sau parc. Nu putea vedea prea departe in jurul ei, totul la mai mult de cativa metri fiind cetos. Se simtea mica, fragila, de parca era un pui care deabea iesise din ou. Dintr-o data, fata se uita in jos. Sub leaganul in care statea nu se mai afla iarba, ci un lac, iar ea plutea peste el. Reflexia ei era a unei fetite de cel mult 5 ani. Parul bond si drept, pe atunci lung, ii ararna in jurul fetei in timp ce se privea pe ea oglindita in apa. Observa ca era imbracata intr-o rochita albastra, pana la genunchi, ce se termina cu o banda de dantela alba. In jurul gatului, observa ca are un medalion cu o piatra de aceeasi culoare a safirului ca a ochillor sai. Statea putin aplecata in fata, cat sa isi vada reflexia in apa, dar, dintr-o data, leaganul se misca, probabil impins de o rafala de vant, iar fata cazu in apa. Dadu sa inoate, doar ca in avu in ce. In urmatorul moment, se afla intr-un intuneric complet. Auzi o voce din spatele ei, propria ei voce.

-Nu-ti poti pur si simplu uita toata viata, ca si cum nici nu s-ar fi intamplat. Suna acuzatoare, de parca cineva tocmai o contrazise, iar acum ea incerca sa dovedeasca ca punctul ei de vedere era corect.

Mica Arya simti un junghi de durere in piept. Recunostea reactia asta. Era ceea ce facea ea cand cineva o contrazicea. Odata ce incepea discutia, putea sa zica si ca cerul e mov si facut din arici, ca tot trebuia ea sa dovedeasca ca are dreptate. Dar de ce nu simtea ca ar mai face-o?

-Nu spun asta...uite, ar trebui doar sa lasam lucrurile asa cum au fost aranjate...incerca sa o calmeze alta voce. Defapt nu, era aceeasi voce, numai ca mai joasa, care nu tinea neaparat sa castige confruntarea verbala, ci doar s-o incheie...cu toate ca nici ei nu-i prea suradea ideea de a pierde...

In momentul urmator, o lumina se aprinse in spatele fetei,iar ea se intoarse in acea directie, unde cele doua voci, acum tacute, dezvaluiau detinatoarele lor: doua Arriane. Prima, cea care vorbise acuzator, era imbracata intr-o pereche de pantaloni negri si un maieu la fel, avand in jurul taliei un fel de suport de arme, de care atarna un pumnal. Pe maini avea tot felul de tatuaje ciudate...nu tatuaje, rune...isi aminti mica Arya, doua benzi, una rosie si una argintie, acoperindu-i  o mica parte din antebrat, chiar deasupra cotului.. Fata avea parul blond si lung prins intr-o coada bine legata la spate. A doua Arya era imbracata normal, cu o pereche de blugi si un tricou, parul ei taiat scurt pana putin mai jos de umeri fiind lasat liber si putin ciufulit, exact cum simtea ea ca ar fi aratat in mod normal. Se uita la cele doua fete, atat de identice, dar totusi atat de diferite, incercand sa-si dea seama ce se intampla. Dintr-o data, prima Arya vorbi:

-Te rog spunei acestei copii ieftine sa-si tina gura! vocea ei a rasunat in tot acel spatiu in care se aflau, revenind cu ecou in urechile Aryei.

-Copie ieftina? ii raspunse vocea celei de-a doua fete. Din intonatia cu care a rostit cuvintele, parea ca ii venea sa sara la gatul dublurii de langa ea.

Micuta Arya era complet confuza. Uitandu-se mai atenta la cele doua fete aproape identice din fata  ei, realiza ca pe prima, cea imbracata in negru si cu pielea acoperita de rune era ea. Dar si cealalta, cu blugii albastrii vechi si tricoul pe care il putea gasi mereu in dulap, oricat de dezordonat ar fi, tot ea era. Amandoua erau ea, din perioade diferite, cu aspecte si personalitati diferite...si intr-un fel, stia ca in momentul acela trebuia sa decida pe ce drum sa o ia. Putea sa o imbratiseze pe fata imbracata normal, iar viata ei avea sa se intoarca la cum si-o amintea ea, inainte de noaptea vizitei baiatului inghetat, dar stia ca va fi o iluzie. Nu era sigura daca va uita cele intamplate in ultimele zile, dar stia ca nu va mai fi la fel. Pe de alta parte, prietenii ei fusesera implicati si ei in toata mascarada, deci, daca nu erau si ei adusi la nomal, totul avea sa fie doar o iluzie. Dar daca Tatia uita ca este magiciana, sau Chris ca este un elementar, si cine stie ce putere ar mai fi putut avea si Maya, atunci ar fi fost vina ei, si, in plus, nu era sigura ca ar fi fost corect pentru ei. Atunci, ramanea optiunea vechii Arya. Fetita nu-si putea aminti multe despre ea, dar stia ca locuitul in casa Anubis si prietenii pe care si i-a facut acolo erau rezultatul a mai multe intamplari nu prea fericite care ii aveau in centru pe ea pe si pe Max. Deci, acum avea de ales: sa se intoarca la o viata normala, in care era posibil sa-i tarasca inapoi cu ea si pe prietenii ei, sau sa isi reia aventura magica, din care era posibil sa nici nu scape cu viata. Nici macar nu era o alegere. Pe fata vechii Arya aparu un zambet de invingatoare in timp ce micuta inainta spre ea, luand-o de mana. Dintr-o data, visul se dispersa, iar Arya era din nou in camera in care statuse cu Caleb. Observa ca era intinsa pe canapea, iar cineva statea laga ea, tinand-o in brate.