Ce urmeaza...(Sfarsitul e aproape)

Capitolul 18

Capitolul 18

-Deci, sa recapitulam: deschidem un portal spre locul asta despre care numai Wes stie, unde nu suntem siguri de cati inamici vom da si de unde nici nu suntem siguri daca ne mai putem intoarce...suna grozav! zise Will, dupa ce Wes le explicase ca locul unde erau Caleb si Arriane era un fel de portal, aflandu-se undeva nedeterminat intre spatiu si timp. Baiatul le mai spusese ca el mai fusese acolo, evitand cu multa pricepere sa le spuna si cu ce ocazie, si de asta, stiind cum arata locul, putea directiona portalul. Singura problema la care se putuse gandi Wes fu intoarcerea. Dupa o logica mai ciudata de-a lui, care a fost intampinata de ceilalti cu guri cascate si interminabili "Ce?" sau "Si p-asta de unde ai mai scos-o?", baiatul reusi sa le explice ca te puteai teleporta dintr-un loc in altul, fara nici o problema, atat timp cat locul din care plecai avea o locatie stabila; iar "ascunzatoarea" lui Caleb nu avea.

-Stii, daca ti-e frica ca nu te mai intorci, poti sta aici si sa ne astepti pe noi...ii sugera Wes, rautacios.

Ice, observand tensiunea dintre cei doi, intra si el in conversatie, incercand sa o atenueze:

- Ok baieti, nu rezolvam nimic daca ne contrazicem asa...In timp ce zicea asta, baiatul inghetat nu putu sa nu se intrebe ce era cu Wes si Will...observase ca amandoi au acelasi temperament usor de scos din sarite, dar, cand il vazuse intrand pe usa cu Tatia si realiza ca era vrajitor- chiar dinainte ca el s-o spuna- crezuse ca s-ar intelege cu Will. Pe cand ii putea intelege actiunile baiatului pe care il stia de mai bine de 4 ani, si stia cum sa interactioneze cu el, nu il putea intelege pe Wes. Nimeni din camera nu stia nimic despre baiatul cu ochii verzi ca de smarald, putin migdalati, care in momentul acela era destul de ocupat privind-o pe Tatia, care, la randul ei, era concentrata pe un punct de pe masa din fata ei.

-Ok, deci...trecem la treaba? spuse intr-un final Will.

In mai putin de 10 minute, o runa de portal era desenata pe peretele dinspre usa, iar cei 6 se uitau in golul negru, ingrijorati deoarece nu stiau ce aveau sa gaseasca dincolo de el.

             ***

In timp ce ceilalti concepeau planuri si toate cele, Maya incerca sa para ca este atenta, ceea ce credea ca ii si iesea, din moment ce nimeni nu ii atrasese atentia, cand ea defapt era cu gandul in alta parte.Se gandea la ce spusese Ice in legatura cu Tessa...cine era ea...? Maya nu stia ce ar trebui sa faca...era oare sa o caute pe aceasta Tessa o optiune? Nu se credea genul care sa caute pe cineva neaparat si sa apara pur si simplu la el acasa, punand intrebari ciudate, dar, din pacate, exact asta credea ea ca presupune intalnirea cu femeia. Si in orice caz, daca m-as decide sa o caut, cum naiba as da de ea? Nu e ca si cum as gasi-o pe net sau asa ceva... gandi ea, distrasa, ridicand din umeri deznădăjduita de propriile ganduri, uitand pentru un moment ca nu era singura in camera.

- Ce s-a intamplat? veni intrebarea lui Chris, vazand miscarea prietenei sale. Maya putea distinge in vocea lui un tremur vag, si il pusese pe seama a ce urmau sa faca. Nu credea ca Chris era mai sigur decat ea ca o sa scape cu bine din chestia asta...si nici nu intelegea prea bine in ce se bagase...O doamne ce mai vroia sa fie in cu totul alta parte decat aici...O parte a creierului ei incerca sa conceapa un plan de a scapa de calatoria asta, in care ea pur si simplu nu-si gasea rostul. Intelesese ca aveau nevoie de luptatori pentru a o aduce pe Arriane inapoi, iar ea personal nu se prea vedea una. Si nici un vampir prea priceput nu era...  o da, alta porcarie in mijlocul careia m-am trezit...cum dracu' de am atata noroc? se intreba o mica voce in creierul fetei. De cand fusese transformata, se hranise numai de doua ori, acestea fiind punga cu sange pe care i-o inmanase misteriosul baiat cu parul stacojiu despre care acum stia ca era Caleb si gardianul de pe holurile conacului Blakstern. Ce avea sa faca in continuare?