Ce urmeaza...(Sfarsitul e aproape)

Capitolul 20

Capitolul 20

I'm searching desperate for a fracture in your shell,

With every passing day, it gets harder to tell,

Where the demon stops, and where you begin,

But I promise you, it isn't how it ends...

La inceput, cei doi vazura numai negru in fata ochilor, ca si cum fusesera teleportati in nimic. Incetul cu inceul, o camera incepu sa ia contur in jurul lor. Se uitara nedumeriti in jur. Nu era exact la ce s-au asteptat de la ascunzatoarea lui Caleb, dar nu era bine sa judece inainte sa se asigure ca locul era intradevar sigur. Will pasi inainte, incepand sa analizeze incaperea si isi dadu seama ca era un dormitor. Un pat mare, matrimonial, trona in mijlocul camerei, fiind inconjurat la o distanta considerabila de trei dulapuri pana in tavan, care acopereau peretii din jurul usii. Cu grija, Will ii facu semn lui Ice sa inainteze dupa el si iesi din incapere, dand intr-un hol care se termina cu o scara ce probabil cobora la parter...sau subsol...cand cei doi ajunsera in capul scarilor, o voce cunoscuta rasuna de jos:

-Si te astepti sa cred ca esti o victima nevinovata a planurilor lui Various?era Arya, sunand iritata si amuzata in acelasi timp.

-Asta-i Arya pe care o stiu! sopti Will dupa ce o auzi, atragandu-si un Shhht de la Ice in mai putin de 2 secunde.

-Chiar vrei sa ne descopere aici? observand ca Will nu-i mai raspunde, Ice continua: Asta-i Caleb, nu?

Baiatul ii raspunse printr-o inclinare scurta din cap, dupa care isi indrepta atentia inapoi spre conversatie:

-Nu, Arriane!Nu spun ca sunt nevinovat! Stiu ca am facut lucruri oribile la ordinele tatalui nostru, dar oricine se poate schimba, nu?o spusese cu cea mai nevinovata voce din lume, lucru care ii atrase  batjocura lui Will:

-Uite-te la el...sfantu' sfintilor, ce sa zic...oricine se poate schimba...il imita baiatul in soapta in capul scarilor, inca nebagandu-l in seama pe Ice care ii tot zicea sa taca.

-William, daca continui asa, o sa dea de noi, si  nu sunt prea sigur ca il putem invinge...

-Vorbeste pentru tine...mormai Will, apoi o porni in viteza in jos pe scari, fara sa-l avertizeze pe Ice, astfel lasandu-l cu gura cascata in timp ce el se avanta spre Caleb, scotandu-si pumnalul care aparuse de nicaieri din teaca.

-Will? chitai Arya, vazandu-l pe baiat aruncandu-se in lupta cu Caleb.

 Chiar daca fusese luat prin surprindere, roscatul nu a ezitat prea mult, iar in cateva secunde il avea pe Will tintuit de perete. In acel moment, din spate il lovi o raza albastru deschis, inghetandu-l la propriu pe loc. Ice cobora si el in graba scarile, pentru a-l ajuta pe Will, care imediat ce fusese eliberat de Caleb cazuse pe jos, sa se ridice.

-Baieti...incepu Arya, dar nu avu timp sa-si termine spusele pentru ca in momentul ala Caleb incepu sa se miste iar. Culoarea ochilor i se transformase in rosu, la fel ca parul lui, ceea ce contrasta substantial cu pielea lui palida. Pentru un moment, Aryei i se paru ca baiatul emana pur si simplu abur, pentru ca apoi sa ii auda vocea zicand:

-William, de cand nu te-am mai vazut!Mi-a fost dor de tine! tonul lui dadea pe afara de sarcasm, ceea ce putea fi si infricosator si atragator in acelasi timp...

-Las-o moale Caleb, ii raspunse baiatul rece, cu totii stim ca nu esti capabil de nici un sentiment, mai ales dor.

In momentul acela, Arya si Ice realizara ca erau in plus in imagine. Cei doi baieti se fixau cu privirea unul pe altul, de parca se jucau cine clipeste primul.Si nici unul nu ceda. Intr-un sfarsit, Caleb scoase in sunet pe care Arya il cataloga ca un fel de ras infundat, apoi spuse calm: