Ce urmeaza...(Sfarsitul e aproape)

Capitolul 24

Capitolul 24

When it all comes to an end,

When the fairytale is sent,

When you think that nothing's left,

You should check the past for more...

- Si...cam asta e tot ce e de știut, concluziona Ice dupa ce a povestit amănunțit cele intamplate in ultimele zile.

-Adica, interveni Arya, tot ce stim noi...încă nu am aflat nimic de Maya, Tatia si Wes, oriunde ar fi ei...

   Vocea fetei s-a stins la sfârșit, lasandu-i imaginatia, mult mai bogata o data cu recuperarea amintirilor, sa zboare spre un infinit de lucruri teribile care li s-ar fi putut intampla celor trei. Cu doua zile in urma, cand de abia ajunsese aici cu Will si Ice, nu putea recunoaște decât vag casa Anubis care acum ca si-o amintea, era cel mai comun loc in care se putea afla. Stia ca ar trebui sa fie mai ingrijorata pentru prietenii ei in loc să se gândească la cat de mult i-a lipsit casa, dar gandul ca viata ei normala pe care si-o amintea in paralel cu cea reala nu era nimic mai mult decât o iluzie, ca toate actiunile ei fusesera practic facute de alta fata, o faceau sa aiba impresia ca asta nu era chiar asa de important.

 In timp ce se gandea, Arya privea pe fereastra din sufragerie afara, unde primavara incepea sa se instaleze incetul cu incetul, facand natura sa prinda culoare. Se gandea la ultima data cand isi amintea sa fi stat, admirand aceeasi imagine de afara, cu cateva luni in urma. Doar ca atunci era toamna, iar in loc sa invie, peisajul isi pierdea din frumusete cu fiecare frunza cazuta...asa cum s-a intamplat si cu maretul lor plan de a scapa de Various cu ajutorul sabiei pe care ar fi trebuit sa o obtina de la Inger. Daca nu m-ar fi luat pe mine gura pe dinainte, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Intr-un fel, era adevarat, iar Arriane stia asta prea bine.Si nimeni nu regreta ultimele luni mai mult ca ea. De dimineata, Anabelle ii anuntase pe toti locuitorii casei Anubis ca nu l-a putut tine pe Chris in viata mai mult timp, otrava cu care fusese infectat de acel demon fiind deja imprastiata prin tot sistemul lui. Iar Arya se invinovatea pentru moartea lui. Si pentru faptul ca de doua zile, nu au reusit sa dea de Maya, Tatia sau Wes, care pur si simplu parca au disparut de pe fata pamantului. Nici un sort sau vraja de localizare nu i-a putut detecta, iar cunostinele lor magice din lume nu au ajutat prea mult. De obicei persoanele supranaturale erau destul de retrase...

...si se intorcea mereu la acelasi sir de ganduri: Daca nu m-as fi certat cu Ingerul, nu as fi fost trimisa in lumea normala, si am fi avut si sabia. Daca nu as fi fost trimisa de aici, nu i-as fi intalnit nici o data pe Maya, Chris sau Tatia..-.poate nici pe Wes, dar ar fi fost discutabil, avand in vedere ca e vrajitor...- si nu i-as fi pus in pericol cu toata povestea cu Caleb si Various, iar Chris nu ar fi fost omorat iar ceilalti pierduti undeva prin lume, in sperantaca mai sunt inca in viata...

-Arya, Arriane,ma asculti? spuse Max, in timp ce Alex isi pocni degetele in fata ochilor ei pentru a-i atrage atentia.

Revenindu-si, Arya se indrepta in scaunul ei:

-Da, ce-i?

-Max te intreba daca vrei ceva de mancare...zise Alex, cu jumatate de zambet pe fata, dar o privire ingrijorata. Nu ai mancat nimic de ieri cred.

-Nu, e ok...nu mi-e foame, o sa...o sa ma duc in camera mea, spuse, si dadu sa se ridice de pe  scaun, moment in care o fetita ce nu putea avea mai mult de sapte ani ii sari in brate, tipand de parca tocmai aparuse un episod nou dintr-un desen:

-Ary, Ary, Ary!!!

-Mikayla, da-te de pe mine!

Sora mai mica a Aryei se conforma intr-o fractiune de secunda, ajungand sa stea in fata ei, cu un zambet mult prea mare pe fata.