Ce urmeaza...(Sfarsitul e aproape)

Capitolul 8

Capitolul 8

In terenul inamicului

Nothing would and will be alright

If you don't know  hiw to fight

The things you want, and those you get

Aren't always what you ment.

Maya se trezi intr-o camera intunecata. Datorita lipsei de lumina, fata nu putea vedea decat contururile a ce era in jurul ei. Se ridica, observand ca statea in mijlocul incaperii, pe ceva ce putea fi o saltea gonflabila, dar nu era sigura. Odata in picioare, fata se uita in jur: un scaun, o masa, geamuri si...o usa.Fata se repezi spre usa si trase de ea. Incuiata. Mayq injura si se indrepta spre geamuri. Dand la o parte draperiile care blocau intrarea luminii, fata se uita pe geam.Si ingheta. Era la cel putin 5 etaje de sol. In timp ce ea se uita in jos, usa camerei s-a deschis cu un scartait.

-Maya? intreba o voce bine cunoscuta fetei.

- Tatia, ce dracu? unde suntem???

- Stiu ca pare ciudat, dar vreau sa stai linistita...nu avu cum sa continuie, pentru ca Maya ii taie vorbele:

- Pare ciudat? PARE CIUDAT? Unde naiba suntem Tatiana???

- Daca te-ai uitat pe geam probabil ai vazut ca suntem destul de sus, deci nu ai cum sa iesi de aici, incepu Tatia, si probabil ca ai mai observat ca imprejurimile nu au cum sa fie din orasul nostru. Maya se uita la ea, neintelegand ce vrea prietena ei sa zica. Eh...ei bine, suntem in Etiopia, la periferiile Zairului...

-Auzi, tu tocmai te-ai inspirat din caietul de geogra pentru numlele astea? intreba Maya, sceptica.

-Nu, si nici nu e momentul sa iti explic, Magistrul vrea sa vorbeasca cu tine!

-Cine? Ce zici sa nu mai bati campii si sa ma scoti naibii de aci si sa mergem acasa??

-Imi pare rau, Maya, nu se poate...termina Tatia,, cu o urma de regret in voce, iar in secunda 2, in camera intrau 2 oameni, la fel ca cei care ii capturasera mai devreme, imbracati in echipamente negre, aproape ca niste ninja, cu mainile pline de tatuaje in forme ciudate.

Fata fu dusa intr-o camera cu peretii sangerii, in mijlocul caruia trona un birou dintr-un lemn stralucitor, inconjurat de dulapuri cu multe desene ciudate gravate pe ele.

-Sunt rune, draga mea, mai bune decat incuietorile deoarece numai eu stiu cum sa le desfac. Magistrul, Various, parca asa ii zisese Will mai devreme, era ciudat de poiticos, un zambet orbitor asternandui-se pe fata.Statea langa birou, rezemandu-se de spatarul scaunului. -  Dar probabil ca te intrebi ce cauti aici, ei bine, as putea spune ca tu si prietenul tau nu faceati parte din persoanele pe care ma asteptam sa le vad, dar cum se spune? "Cu cat mai multi cu atat mai bine?'' Intrebarea e daca tu vei colabora sau nu...

- In legatura cu ce? Maya era speriata, dar tot reusise sa ingaime intrebarea.

- Nu acum, copila, uite, bea asta, probabil ca ti-e sete, zise el, inmanandu-i Mayei un pahar cu ceva ce parea a fi vin.

-Nu beau asa ceva, zise ea prudenta. In momentul acela, Various sari din scaunul lui, evident scos din sarite(nu ca s-ar fi parut ca avea prea multa rabdare in general) si intr-o fractiune de secunda, ii turna Mayei pe gat lichidul din pahar. Inca o secunda, iar din camera se auzi un zgomot de os pocnit, un tipat, iar fata statea intinsa pe jos, fara viata.

                                       ***

Chris tresari la auzul unui tipat. Era treaz de ceva timp. Se trezise uitandu-se in jur, dar negasind nimic interesant se aseza pe sofaua pe care statuse mai devreme, si de uita in gol. Incerca sa isi imagineze ce ar face personajele din filme in locul lui, dar un cuvant ii tot venea in minte. Pandanda. Isi amintea ca in dimineata aceea gasise prin lucrurile lui vechi cateva povesti pe care el si Tatia le facusera in scoala primavara despre acest joc. In mare parte, isi dadu el seama, nu ma ingrijoareza ca s-ar putea sa nu mai joc Pandanda nici o data, ci ce s-a intamplat cu Tatia...de ce era ea cu nenea rau? Chris incerca sa fie serios, dar nu-si putea scoate din cap filmnele alea cu multe personaje principale care salveaza lumea, si unul care sta ascuns asteptand sa fie salvat. Cam asta facea el, nu?

 Cand auzi tipatul, baiatul se ridica brusc de pe sofa. Era in picioare, cautand din nou o cale de scapare. Nu era cine stie de spargator de lacate, dar isi descuiase de cateva ori usa de la casa fara cheie, folosind agrafe de birou sau varful unei forfecute...dar nu avea nici una din doua optiuni la indemana. Incepu sa se invarteasca prin camera, in cautarea a ceva folositor. Inafara de canapea, mai erau doua fotolii si o masa din lemn stralucitor. Pe pervaz gasi un cutit...sau ceva ce semana cu unul...e un pumnal, isi dadu baiatul seama.Mh...amuzant, poate credeau c-am sa ma plictisesc si pur si simplu sa-mi infing singur pumnalul in burta...Chris incerca sa rada...era ceea ce eroii din filmele de actiune considerau amuzant..dar eu nu sunt un erou dintr-un film de actiune,reveni el la realitate, intr-un film, regizorul poate decide sa faca un final fericit, pe cand asta-i viata reala...

 Dezmeticindu-se, baiatul puse la loc pumnalul, apoi se razgandi si il baga in locul liber dintre curea si pantalon, asigurandu-se ca nu cade si ca jaketa lui il acopera. Mai auzi un tipat. Sari speriat de bombe si isi indrepta privirea spre usa. Se grabi spre ea, cu intentia de a o darama, dar cand lovi cu umarul in ea, tot ce primi fu o lovitura destul de rea. Baiatul mai incerca o data si inca o data, pana cand nervii i-au ajuns la pamant. Infuriat ca nu putea face nimic sa iasa de acolo, se tranti pe jos, murmurand injuraturi in barba. Dintr-o data, podeaua a inceput sa se miste...grozav...gandi el,acum mai e si cutremur...Se ridica cu chiu cu vai in picioare, incercand sa ajunga langa usa, din nici un motiv anume. Ceva doar ii spunea ca ar trebui sa se indrepte in directia aia. Cu cat se apropia mai mult de iesire, in capul lui au inceput sa se formeze niste cuvinte, pe care s-a trezit murmurandu-le: Thy avet tale yalek.

Usa a sarit din balamele, cu un zgomot asurzitor, lasandu-l pe Chris cu gura cascata, privind intr-un hol luminat de niste lumini movulii, provenite din ceea ce pareau a fi niste pietre.

Iesi din camera si o lua la fuga pe coridoarele intortocheate, ca ale unui labirint. Oare unde ma aflu?