Ce urmeaza...(Sfarsitul e aproape)

Capitolul 21

Capitolul 21

Secrets can be easily revealed.

They can create wounds very hard to heal.

But, the most important of all,

They help at our survial.

Arya statea intinsa pe canapeaua din mijlocul camerei unde isi petrecuse ultimele cateva ore cu Caleb. Langa ea, sezand pe coltul canapelei, statea Ice, fixand-o cu o privire de parca ar ruga-o sa se trezeasca mai devreme, chiar daca acum stia ca nu e posibil. Inca il mai auzea pe Caleb explicandu-le lui si lui Will ca pedeapsa pe care o primise prietena lor nu fusese numai pierderea memoriei, ci si a vietii daca se reintalnea cu persoane din trecutul ei. Caleb le mai dezvaluise ca unul din motivele pentru care se amestecase in toata incurcatura creata cu ceva timp in urma de Various fusese sa-si indeparteze sora de pericol. Acum, ramas singur cu Arya al carei piept se ridica si cobora usor pe masura ce respira in somn, Ice nu stia daca sa il creada pe baiatul-demon sau nu. In primul rand, nu l-am crezut nicio data genul care sa vina in ajutorul nimanui, deci, de ce ar fi de data asta diferit? Mai mult ca sigur are un motiv ascuns. Sub nici o forma nu s-ar baga in ceva din care sa nu poata trage foloasele mai tarziu, dar care ar fi acelea. Sunt sigur ca mandria lui Caleb nu l-ar lasa nici o data sa ii ceara ceva unuia dintre noi, iar daca ar incepe cu amenintarile, Will ar fi primul care sa-i vina de hac, si el stie asta. Deci, ce vrea? De ce a plecat cu Will sa gaseasca acel "singur lucru" care o poate trezi pe Arya si de ce a avut Will incredere in el in primul rand. Stie el ceva ce eu nu stiu?Mai mult ca sigur!

Pana cand ajunse la capatul gandurilor, Ice era deja furios. Oare Will nu a avut incredere in el cu vreun secret din trecut, sau era el paranoic? In momentul acela nu conta. Tot ce trebuia sa faca era sa ii astepta pe baieti sa se intoarca, apoi putea pune intrebari.

Ice continua sa se uite la Arya, cum parul ei blond, lung pana putin mai jos de umeri se revarsa pe canapea si contrasta cu pielea neagra a acesteia. In momente ca acestea, aproape ii era usor sa uite ca fata se folosise fara sa vrea de el ca sa treaca peste Will. De cand baiatul ajunsese in casa Anubis, devenise cel mai bun prieten al lui Ice. Stand si meditand la asta, in minte incepura sa i se deruleze niste imagini. Amintirile lui de dinainte sa fie trimis la Anubis: vedea un hol lung, alb-albastrui, de parca ar fi fost tot facut din gheata. Pe lateralele holului observa cateva usi din sticla, cu modele sculptate cu atentie in spirale si cerculete minutioase. O lua inainte pe coridor, ajungand la capatul lui si deschizand usa de acolo, cea mai mare si gratios impodobita dintre toate. Era singura care avea o alta culoare inafara de alb-albastruiul acela inghetat. Impingand usa, amintirea lui Ice se trezi intr-o camera rotunda, cu peretii de sticla. In mijlocul camerei tronau trei scaune mari, parand, la randul lor, facute din sticla, dar baiatul stia mai bine. Nimic din constructie nu era sticla. Totul era facut din gheata: de la usi pana la obiecte de mobilier si micile sculpturi care impodobeau maginile camerei, formand o alee dreapta pana la tronuri: unul al tatalui sau, cel din dreapta, mai inalt si putin impodobit, cel al mamei sale, aflat in stanga, putin mai scund, acoperit parca cu un val de magie pe care, in opinia micului Ice, ea mereu il lasa in urma, iar al treilea, cel din mijloc si cel mai mic, al lui. Iceland, taramul de poveste in care crescuse, unde avusese tot ce si-ar fi putut dori. Dar, ceea ce nu spun povestile este ca nu exista mereu finaluri fericite.

Eventual, mama lui fusese asasinata, iar tatal lui il trimisese la Anubis pentru a fi in siguranta cand Ice avea numai 8 ani. Fusese pentru mult timp singurul copil din casa, inconjurat de persoane ca Cezar si Anabelle, primul fiind de doua ori mai mari ca el si a doua avand deja 20 de ani. Dupa ceva timp, aparusera Arya si Max. In mintea lui Ice iar se derula o amintire:

 vedea o fetita si un baiat cam de varsta lui intrand pe usa casei Anubis insotiti de o doamna invarsta. Copilul fu uimit, deoarece inafara de colegii lui de clasa cu care nu se intelegea prea bine, el nu mai vorbise de mult cu cineva de varsta lui. De undeva din apropiere, auzi vocea Anabellei: