Ce urmeaza...(Sfarsitul e aproape)

Capitolul 14

When the devil comes outside...

If no one cares about you,

Do you really exist at all?

 And if you can't care about anyone,

Can you really live?

Caleb isi retrase sabia. Lama era manjita de un lichid de aceiasi culoare rosie inchisa a parului sau. In ochi i se citea doar o nemarginita satisfactie. Se uita din nou la ceea ce facuse. Il injunghiase pe Various. Barbatul era acum cazut in genunchi, uitandu-se uimit la el...clar, nu se asteptase la asta. Baiatul se ridica, lasand corpul aproape fara viata al celuilalt sa cada pe podeaua cimentuita a subsolului conacului sau. Si-a facut-o cu mana lui, serios acum...gandi Caleb, in timp ce strabatea gratios incaperea, spre scarile care aveau sa-l duca la primul nivel, apoi afara din casa aceea. Statuse prea mult ascuns acolo. Prea multe zile in care ii fusese spus ca va avea ocazia sa iasa si sa faca ce vrea, fara a avea o misiune de la Various. De mult asteptase un moment potrivit...ce crezuse barbatul de avusese atata incredere in ceea ce facuse el special sa nu aiba nici un fel de sentimente?

- Adio, tata, sopti Caleb, parasind camera, un zambet infricosator fluturandu-i la colturile buzelor.

In timp ce se indrepta spre iesire, fiind gata sa lase casa goala si complet nepazita, pustie, asa cum ar fi trebuit sa fie cu mult timp in urma, incepu sa reflecteze...Eu sunt adevaratul fiu al lui Various! Nu pustiul ala, Will...fratele meu vitreg... Tatal meu nici nu s-a gandit ca as putea avea planuri mai marete decat eliminarea catorva supranaturali care stau in cale cu ajutorul demonilor...greseale lui...

Stand in fata casei, privind in departare, unde soarele de amiaza stralucea in mijlocul cerului, spuse cu voce tare:

-Sunt Caleb Blakstern, am avut o mama, dar a murit, am avut un tata, dar eu insumi i-am luat viata, am un frate, si il voi lega de mine, si o sora pe care o voi invata sa ma iubeasca...chiar daca este posibil ca eu sa nu fiu capabil de asta...adauga el in gand, cu putina tristete.

Baiatul isi scoase stela din buzunar, desenand un portal pe cel mai apropiat perete al cladirii. Cateva momente mai tarziu, se afla in mijlocul unei camere desenate cu o pentagrama in forma de stea. Pasi inafara desenului, murmurand ceva in barba. Inca cateva secunde, iar in mijlocul pentagramei, de data asta se aflau trei demoni Malach, niste creaturi scunde, cu ochii parca gata oricand sa le iasa din orbite si cate o gura din care ieseau 3 colti inegali si ascutiti.

 Pe muteste, Caleb le inmana o carte care ii aparuse din senin in mana, spunandu-le pe un ton imperios:

- Aduceti-mi cat mai multe informatii despre stranepoata omului care a detinut aceasta carte! imediat ce rosti cuvintele, cei trei Malachi disparura, iar dupa cateva secunde la fel facu si Caleb.

  Dupa cateva minute, baiatul termina de vorbit cu Maya, teleportandu-se inapoi in incaperea intunecoasa unde invocase demonii. Stia despre fata ca este stranepoata Tessei Gray...de aici si numele ei de familie, logic...Maya Gray...dar nu putea risca sa isi dea in vileag planul, cautand singur informatii despre ea...ar fi fost prea evident. Revenind la gandurile lui, Caleb se aseza in pozitie de meditatie in mijlocul pentagramei din camera, murmurand in barba cateva cuvinte. In mai putin de un moment, se afla in capul Arrianei, avertizand-o de existenta lui.

Arriane...sora lui, sora lui adevarata. Nu ca Will. Cu toate ca crescuse cu baiatul cu parul negru, iar ochii lor semanau izbitor de mult, nu mai avea nimic in comun cu el. Dar Arya, din moment ce planul sau includea uciderea propriului tata, ea si Max, fratele ei geaman(de care lui Cal nu-i pasa absolut de loc) ramaneau singurele lui rude de sange. Chiar daca se presupunea ca experimentul lui Various de a-l infecta cu sange de demon il lasase incapabil de sentimente, putea simti singuratate...si ura asta.

                                                      ***

-Ce crezi ca-i cu Maya? intreba Chris, in drum spre casa Aryei. Will si Ice spusesera ca vor ajunge si ei in curand, doar ca trebuiau sa se ocupe de ceva la Anubis. Arya incercase sa ii convinga sa o ia cu ei, dar fara succes...pana la urma ramasese sa o caute pe Maya impreuna cu Chris. Cat despre Tatia, aceasta spusese ca are pregatire si plecase acasa imediat dupa ore.

-...ar putea sa-i fie rau...sugera Arriane, dar mi s-ar parea prea mare coincidenta, avand in vedere ce s-a intamplat...ii raspunse Arriane, uitandu-se inainte, in gol, in incercarea de a gasi o ideea despre unde ar putea fi Maya.

- Heeey, aici erati!se auzi in spatele lor  o voce... O fata imbracata intr-o geaca albastra cu parul lung revarsandu-i-se peste gluga si ghiozdan, ii prinse din urma, iar acum mergea la pas cu ei.

- Da, care-i treaba? intreba Chris distrat.

-Pai, aveam de facut proiectul ala la geografie si ti-am spus ca nu pot maine, asa ca-l facem azi...vii cu mine  la biblioteca?

-Ce? A...da, uitasem...da, vin cu tine!Chris uitase de cautarea Mayeie, plecand impreuna cu colega, lasand-o pe Maya singura in mijlocul drumului.Aceasta porni spre casa, neluand in seama ca ramasese singura...sau incercand...Avea de gand sa se schimbe, apoi sa treaca pe la Maya sa vada ce s-a intamplat cu ea.

Dintr-o data, cineva ii apuca mana, oprind-o din inaintare. Persoana din spatele ei se apropie, fata lui ajungand langa urechea Aryei.

-Buna, Arriane...sopti baiatul. Vocea lui rece si linistitoare ii aminti fetei de visul ei...sau poate nu era doar un vis?

- Caleb, c-ce vrei?se balbai ea, incercand sa se elibereze. Fara rost...baiatul se apropiase si mai tare, mainile sale, in manecile hainei de piele neagra inconjurand-o pe la spate, facandu-i imposibil sa se miste.

-Nu aici, surioara...sopti, iar apoi totul in jurul Aryei se intuneca.

                                                                                               ***

Tatia astepta in spatele scolii de ceva timp. Le spusese prietenilor ei ca are pregatire, dar de fapt trebuia sa se intalneasca cu Wes. Mai bine ar avea o explicatie plauzibila pentru ce s-a intamplat mai devreme...gandi fata.

- Depinde...ce ar insemna explicatie plauzibila pentru tine? era Wes, iesind nonsalant pe poarta, cu ghiozdanul atarnat de un umar, si cu geaca lui gri.

-Ce...tu...ce naiba? N-am spus-o cu voce tare! reusi sa spuna Tatia.

-Nu, dar mintea ta e ca o carte deschisa, serios acum, magicienii ar trebui sa isi pazeasca mai bine gandurile...

-Si sti asta pentru ca....il chestiona fata, suspicioasa, rezemandu-se de zidul de beton care tinea pe post de gard.

-Pentru ca si eu sunt unul...dar nu, nu-ti pot demonstra aici, decat daca nu vrei cumva sa sfarsim amandoi pe o masa de disectie in vreo un laborator sau la un spital de nebuni...spuse Wes, cu un zambet pana la urechi pe buze.

-Bine, atunci unde?continua Tatia.

-Vino cu mine...de pe fata lui Wes nu disparuse zambetul, ceea ce o cam ingrijora pe Tatia. De obicei asta insemna ca ceva nu tocmai in regula era pe cale sa se intample, dar avand in vedere circumstantele...ce se poate intampla?

                                                                   ***

- Bine, Zoe, asta a fost...proiectul e gata. spus Chris, aratand spre macheta in miniatura a pamantului, care se afla in mijlocul mesei, intre ei. Nu stiau chiar cum, dar reusisera sa faca un glob destul de realist...daca nu luai in seama ca vreo 2-3 tari nici nu erau acolo...dar in general arata bine,

- Da...deci...incerca fata sa spuna, dar fu intrerupta de Chris:

- Scuze Zoe, trebuie sa plec, am ceva urgent de facut..se scuza baiatul.

Cu asta, isi lua ghiozdanul, isi imbraca geaga si iesi din biblioteca, indreptandu-se spre casa Aryei. Numai ca pe ea n-avea sa o gaseasca acolo...

                                                             ***

 ,