De dragul tău... (III) (finalizată)

3. Adevărul lui

-Calmează-te, omule, ce-ai? Se uită lumea la noi şi mama Mara pare destul de îngrijorată. Nu-i mai face şi tu probleme! l-am tras eu pe Silviu în dosul porții, la adăpostul crengilor încărcate cu floarea merilor.

-O curvă, asta mi-am luat! gemu Silviu cu ochii strânși, ca de durere. Știi, că ziceam că-i grea? Plodul nu-i al meu. Nici nu m-am atins de ea!

Oftă şi spre mine veni un iz de vin. Trebuia să-l scot din starea de tensiune în care era. Să-l fac să-şi descarce sufletul îmi părea cea mai bună metodă să se potolească.

-Gata, mă! Ia o țigară! La dracu'! Nu mai am decât una. Ia-o tu! i-am întins eu pachetul.

-Nu de tutun am eu nevoie, Codrine! spuse Silviu luându-mi totuşi pachetul din mână, scăpărând apoi nervos chibritul. Maică-mea se tot învârte printre oameni să le spună ce fată bună mi-am ales. Taică-meu cinstește pe fiecare, să nu mai vadă nimeni mireasa înlăcrimată. Şi eu mă uit la ... dracu' să mă ia!

-Şşt! Nu mai bea vin că te-apuci să spui la toată lumea numai prostii! i-am zis, luându-i paharul din mână şi vărsându-i conținutul în iarbă. Tu chiar nu ții la ai tăi? Vrei să-i faci de râs?

-Alina este fata şefului meu, Codrine! se răsti la mine, de parcă nici nu-mi auzise vorbele de până atunci. Îl vezi pe ăla care vorbeşte cu tata? El este!

Îmi indicase un bărbat grizonat, mărunt şi cu privirea blândă. Haina îi era descheiată şi un pântec rotund se ivea de sub ea, împlinind o cămaşă în carouri mărunte. Nenea Victor îi vorbea şi el dădea din cap aprobator. Nu părea să fie un om rău, dar n-aveam de unde şti până nu sfârşea prietenul meu de povestit.

-El m-a rugat s-o iau! zise Silviu trăgând cu poftă din țigară şi scoțând pe nas şi pe gură fumul cu un oftat. Dar ce zic eu? M-a implorat aproape!

-Cum de te-ai băgat în asta, omule? l-am întrebat total nedumerit.

Ce nuntă era asta? Mireasa plânsă se ascundea în casă, mirele suduia după poartă şi nuntaşii se roteau în hore şi băteau pământul cu un elan de ziceai că-i nunta anului.

-Nenea Ion a venit acum două săptămâni acasă la mine cu şeful. Am cinstit ceva și dintr-una-n alta şeful mi-a zis că are nevoie de ajutorul meu.

-Ajutor! am pufnit eu fără să vreau să-l întrerup.

-Da. La început n-am înțeles prea bine cine a rămas grea și cine-i boul care a părasit-o, dar aburii alcoolului m-au înmuiat destul cât să-i promit c-am să-l ajut. Lăcrima ca un copil mic, îți vine să crezi?

-Cum te gândeai că poți face asta?

-Nu ştiam prea bine. Mă gândisem că o bătaie bună, dată acelui nenorocit, va fi de-ajuns să-i potolesc necazul bietului tată. Dar nu, şeful meu voia mai mult!

-Să te însori cu ea, după cum s-a văzut!

-Îți închipui cum am sărit. Ce nuntă? De ce eu? Cum, un şmecher scurmă rahatul şi eu să strâng după el? Însă nenea Ion a încercat să mă potolească. "Este şeful tău, băiete. N-ai idee câte uşi poate omul ăsta să deschidă pentru tine! Faci un efort, nu zic, dar nu-i prea mare. Am văzut fata, nu-i urâtă, nici proastă, dar ce să-i faci? I-a furat mințile unul, şi-a ascuns de toți că a rămas gravidă. Ce să mai facă bietul om, că afară nu mai poate să-l dea, că-i trecută de trei luni". După asta, a venit şeful la mine şi m-a rugat mai picurând o lacrimă, mai făcând o glumă, să accept să mă însor cu fata lui.

-Şi-ai acceptat, se pare... Nenea Victor ştie?

-Tata ştie tot. Mama însă..., n-am avut inimă să-i spun. Ce să-i spun? C-am fost prost şi m-am lăsat păcălit de promisiunea unui post mai bun? Că mi-a zis că mă ține la școala de subingineri şi că îmi lasă mie, de fapt nouă, apartamentul cu două camere de lângă biserica neagră? Şi toate pentru o borțoasă, care n-a ştiut să țină de fustă bine când i-a dat roată câinele ăla!