De dragul tău... (III) (finalizată)

20. Prima zi fără el

      O bătaie puternică în geamul aburit al portierei mă făcu să tresar. Cu greu reușeam să-mi limpezesc mintea, să-mi dau seama unde sunt. Trupul cald al lui Codrin se întinse ușor lângă mine, apoi se ridică lăsând în locul lui un aer rece.

      -Miliția! Deschide portiera!

     Codrin trase geamul în jos și lumina timidă a zorilor pătrunse purtată de un curent ușor, răcoros.

      -Da?

     -Actele la control! veni ordinul de afară.

     Codrin se-ntoarse spre mine, zâmbi, apoi se aplecă spre podea și-și căută haina. Scoase de-acolo certificatul de căsătorie, cu buletinele noastre și i le dădu milițianului. Controlul mi se părea total nepotrivit,  dar  amintindu-mi de zona în care ne aflam... nu prea aveam de ce să ne mirăm. Eram la câțiva kilometri buni de oraș, ne petrecusem noaptea...și ce noapte! .. în mașină, arătam ca adunați de pe ape, pe jumătate îmbrăcați... dezbrăcați.

      -Actele mașinii și permisul! se mai auzi vocea metalică a milițianului. Ce căutați în zonă, tovarășe... Albu? zise milițianul, uitându-se mai atent la acte.

     -Am vrut să-i fac o surpriză soției..., zise Codrin încercând zadarnic să se încheie la nasturii cămășii șifonate. Vedeți, noi abia ne-am căsătorit...

      -Văd, tovarășe, văd! Ai un loc de muncă, nu-i așa?

      -Da.

      -Atunci ai și locuință...

      -Da, am!

      -Păi bine, tovarășe, în casa dumitale nu aveai loc de... surprize?

      -Nu prea. Au venit invitați pentru cununie, i-am cazat la noi și-atunci...

      -Domnișoara, pardon, doamna Albu nu putea să te cazeze?

      -Și la ea este casa plină...

     Milițianul se întorsese cu spatele la noi și discută ceva cu colegul său. Noi am început să ne recuperăm lucrurile de pe jos și de pe banchetă. Rochia de dantelă, destul de strâmtă, intrase greu pe mine, fermoarul nu voia s-o ia din loc și pantoful stâng... nu dădeam de el și pace!

      -Coboară din mașină, să discutăm ceva! solicită milițianul.

     -O să fie o discuție între bărbați, nu-ți fă griji! îmi șopti Codrin ieșind din mașină.

     -Avem o sesizare..., am auzit cumva mai departe discuția lor, în timp ce trăgeam de fermoarul blocat, ... actele aveau semnătura dumitale... trebuie să vii la secție să dai o declarație... 

      -Nu se poate să-mi duc soția acasă și-apoi...?

      -Pe soția dumitale o duce coleguꞌ, nu-ți fă griji! Munteanule, du-o pe femeie acasă!

      -Codrin? am strigat după el, dar milițianul îl ghida spre mașina de miliție, să urce.

      -Du-o, plutonier odată! Nu vezi că face gălăgie?

      ,,Gălăgie"? Soțul meu era luat pe sus, practic, și dus la secție exact după jumătate de zi de când s-a căsătorit și omul acela zicea că fac gălăgie? În față, plutonierul băga cheia în contact, așezându-se mai bine în scaun.

      -Nu te necăji, tovarășa, că vine el! Doar să-i zică ceva subcomisarului și gata, la prânz îl ai acasă...

      -De ce l-a luat? Ce trebuie declarat?