Chiar era o catelusa, una superba. Era aproape identica cu Spot. Vlad mi-a luat-o din brate si nu i-a mai dat drumul.
-Trebuie sa ii gasim un stapan, mi-a spus el pentru a mia oara. E prea dulce sa o lasam pe strada.
-De acord! Sa-mi spui cum a fost.
-Stai, ce?
-Ce, in Constanţa toata lumea are caine? Nu există nimeni care sa mai vrea unul?
-Dar de ce nu i-am gasi in Bucuresti un stapan, din moment ce suntem deja aici?
-Dar de ce nu o iei tu, din moment ce esti deja aici? Spot s-ar bucura sa aiba o prietena.
-Dar tu nu ai niciun animal. De ce nu o iei tu? Poate iti va face bine sa ingrijesti unul.
-Nu crezi ca am lucruri mai bune de făcut? Nu am timp de pierdut cu plimbari stupide. Eu imi construiesc un viitor.
În acel moment Vlad mi-a aruncat o privire fulgerătoare și s-a ridicat de pe bancă, îndepărtându-se rapid. L-am strigat, însă nu m-a auzit sau nu a vrut să mă auda. Cred că am stat acolo nemișcată și privind în gol vreo 5 minute. Escapada mea sociala luase sfarsit, era timpul sa ma intorc la viata din camera mea, sa fiu doar eu si laptopul. Am lasat catelusa pe iarba si am plecat.
Am mers incet pe drumul spre casa, parca nu voiam sa se termine. Dar intr-un final am ajuns in fata blocului. Am deschis usa si am aruncat o ultima privire afara, moment in care am realizat ca ceva era pe urmele mele. Era inca pe trotuar, dar se apropia. Eta catelusa din parc, dar diferită de aceasta data. Avea blana oatata cu ceva rosu. Sange! Cand a ajuns langaa scara, am văzut ca schiopata. Cred ca o lovise o masina.
Am ieşit din bloc si am coborât la ea. Ma privea cu ochi timizi si speriati si tremura. Trebuia sa o duc la un medic. Am alergat la magazinul de langa bloc si am luat o cutie, cred ca de ceva fructe. Vanzatoarea mi-a chemat un taxi, iar eu am pus catelusa in cutie si am plecat catre un cabinet veterinar.
Am ajuns destul de repede, am platit si am coborat cu cutia in brate. Catelusa incepuse sa schinceasca si se zvarcolea in cutie. Cartonul era imbibat in sange. Probabil imi patasem hainele, dar nu conta. Am lasat o secundă cutia pe trotuar sa pun portofelul in geanta. Cand m-am uitat imprejur, am vazut o figura cunoscută: Vlad.
-Ce cauti aici? am întrebat grabita.
-A trebuit sa eliberez camera de hotel. Dar tu? Ce s-a întâmplat.
-O masina s-a întâmplat! Intri cu mine sau pleaca!
-Hai sa mergem!
Am ridicat cu grija cutia si am intrat in cabinet. O asistenta ne-a preluat imediat. I-am povestit cele intamplate, iar ea a oftat:
-A pierdut destul sange, cred ca a mai mers dupa tine ceva timp dupa ce a lovit-o. E destul de grav, dar sunt sanse infime sa moara. Haidwti la doamna doctor.
Din sala de asteptare am trecut in cabinetul propriu-zis. Pe o masa metalica inalta era intins un caine mare si negru, iar langa, o fata cu parul saten inchis plangea spasmodic. Alte doua femei consultau cainele. Expresiile de pe fetele lor nu inspirau încredere.
-Va fi bine? a intrebat fata privind in gol.
-Dinah e un caine batran, spunea una dintre femei. Vom vedea daca va rezista. Te conduc la un scaun.
-Nu, vreau sa rămân langa ea.
Am inteles ca fata era nevazatoare, iar Dinah era cainele ei ghid. Era foarte trist.
Între timp, cea de-a doua femeie plecase de langa ea, venind langa masa unde asistenta pusese catelusa noastra. I-a consultat piciorul, apoi i-a pus o atela si a bandajat-o. Întreaga operaţiune a durat cam jumătate de ora.
La un moment dat, fata satena a izbucnit in plans.
-A murit! a trigat ea, iar doctora s-a intors si a mimat un "De unde ştie?"
Asistenta a ridicat din umeri.
M-am apropiat de fata si am imbratisat-o. Legatura dintre ea si caine era incredibila. Mi-am dat seama ca, prin pierderea partenerei ei, fata pierduse o parte din ea. Ingrozitor!
Am reusit in cele din urma sa o calmez, fix cand catelusa noastra fusese gata bandajata si curatata. Am condus-o pe fata pana langa masa unde nititica statea deja in sezut. I-am intins mana sa o mangaie, iar ea a zambit trist.
-Cum se numeste? a intrebat fata.
-Nu are un nume, dar ii putem da unul acum.
-Ar fi super. Care?
-Pai...imi place Dinah.
Fata a zambit, acum ceva mai larg.
-Cred ca i se potriveste.
In poza de la Media o aveti pe Ell.
CITEȘTI
A fi sau a nu fi Munteanu?
FanfictionSalut! Eu sunt Elena, dar prietenii imi spun Ell. Bine, familia. Nu am prieten. Sau toată ziua in casa si stiu pe derost videoclipurile tuturor vlogerilor români. Dar poate viata mea se va schimba daca ies din casa.