Nu planuisem sa ajung la spital în acea zi, dar se pare că viața nu era de partea mea. Baietii m-au insotit, iar sentimentul de părere de rău că ii luasem de pe plaja intr-o zi așa frumoasă nu îmi dădea pace. Trei copii imbracati de plajă intr-un spital atrăgeau atenția mai mult decât m-as fi gândit eu vreodată.
Stăteam în sala de așteptare, iar Vlad îmi schimba batistele de unică folosință de la spate tot la 5 minute. Toată lumea sa uitat la noi cu excepția cadrelor medicale.
Pe neașteptate, o fata s-a apropiat de noi și i-a atras atenția lui Vlad. Sa fi avut pe la 165 de centimetri, părul șaten deschis cu șuvițe verzi, tenul deschis la culoare și purta o rochie largă și lungă de culoare verde închis. Ochii nu i i-am văzut, dar nu ma prea interesau. Era senzuală și elegantă în mișcari, trebuie să recunosc, dar imediat ce a deschis gura am renunțat la orice impresie bună.
-Hey, Duti! a miorlait ea printre buzele mult prea rujate. Ce te aduce la spital? Ai nevoie de ajutor după ce ti-am frânt inima?
-Vlad, cine e tipa? am întrebat printre dinți.
-Monica, scumpo, ce faci aici? Stii, e destul de cald aici. Nu vrei să ieșim să luăm o gură de aer? a sărit Cristi ca ars de pe scaunul de lângă noi.
Nu a mai așteptat ca fata să îi răspundă și a tras-o de încheietură spre ieșire. Odată rămas singur, m-am uitat către Vlad și am întrebat:
-Cine a planta? E cumva chiruCristinee...prea poate să fi fosta mea prietenă, a murmurat el cu capul în pământ.
-Și te jenezi pentru că...?
S-a uitat la mine și a zambit.
-Esti incredibila, fetita!
-Hai să mergem să tăiem niște frunze, vrei?
A ras și ne-am ridicat de pe scaun tinandu-ne de mână.
Afară, Cristi și Monica vorbeau lângă un gard viu. Fata părea agitată și gesticula volent. Ne-a văzut ieșind din spital și si-a îndreptat toata atentia asupra noastră. Vlad m-a tras de o parte și mi-a cuprins talia. Buzele noastre s-au contopit intr-un sărut delicat, însă un strigăt ascuțit mi-a distrus urechile. Pasi rapizi se apropiau, iar eu m-am trezit împinsă de Vlad în spate. Fata verde a picat intre noi pe burtă pe asfalt.
-Ce naiba crezi că faci aici? a strigat Vlad furios.
-Asculta-ma bine, Vladimir Munteanu, nu am sa te las pe mâna nici unei târfe pe care o poți agăța pe site-urile tale de socializare! Vei fi al meu și nimeni și nimic nu va schimba asta! a strigat Monica ridicându-se tremurând.
Avea julituri pe fata si maini, insa nu am putut vedea prea bine caci m-am trezit trasă de brat de Cristi înapoi către intrarea în spital. Se pare că, în sfârșit, îmi venise rândul să fiu tratată. Tricoul mi se umpluse de sânge și durea ingrozitor, însă satisfacția că o nouă mare dușmana a mea fusese umilită ma mangaia.
Hey, dragilor! În primul rând, trebuie să îmi cer scuze pentru absența de aproape două săptămâni, am avut ceva probleme tehnice.
Cursa voturilor a fost una foarte strânsă, dar am ales să scriu cartea despre Zappy TV. Aceasta va apărea simultan cu capitolul 20 din "A fi sau a nu fi Munteanu?". Oricum, voi scrie și celelalte două cărți în viitorul apropiat.
CITEȘTI
A fi sau a nu fi Munteanu?
أدب الهواةSalut! Eu sunt Elena, dar prietenii imi spun Ell. Bine, familia. Nu am prieten. Sau toată ziua in casa si stiu pe derost videoclipurile tuturor vlogerilor români. Dar poate viata mea se va schimba daca ies din casa.