11. Prajitura din baie

212 16 16
                                    

-De ce naiba ai facut asta? P-am intrebat pe Cristi incruntata.

El doar a zambit inocenr si s-a indreptat catre mal. M-am intors si eu si l-am vazut pe Vlad la cativa metri de prosoapele noastre. M-am grabit pe cat posibil fara sa ma mai uit la Cristi. Abia cand am ajuns, am realizat ca se mentinuse tot timpul la un metru in spatele meu.

-Deci eu bat plaja prin caldura sa va aduc voua inghetata si voi va balaciti in apa ca niste tradatorj? a strigat Vlad.

Am luat unul dintre cornete, mulțumindu-i încet, apoi m-am așezat pe prosopul meu. Mi-am pus căștile în urechi și am pornit muzica de pe telefon, insă am lăsat volumul destul de încet. Cristi a luat celălalt cornet neînceput și s-a așezat cu spatele la mine.

-Ce i-ai facut, ma? a întrebat Vlad confuz.
0
-Amica ta este puțin cam sălbatică, a murmurat Cristi.

Îi auzeam greu, dar am închis ochii ca să îmi pot concentra toată atenția pe discuția lor. Cristi m-a surprins extrem de neplacut.

-Te-am întrebat ce ai făcut, nu ti-am cerut să o caracterizezi pe Ell.

-Nu mare lucru! Am inițiat-o intr-qle dragostei.

-Poftim?! a strigat Vlad enervat.

-Ho, ma, ca nu am violat-o, doar i-am dat un mic pupic.

-Și asta a enervat-o?

-Asa se pare. Cică a fost primul din viața ei.

-Atunci esti un bou mai mare decat ma gandeam eu.

-Ea e crescută în junglă, un animal mai mare decât mine.

Vlad i-a dat fratelui său o palma peste umăr, apoi l-am auzit cum se apropia de mine. Mi-a făcut un semn, iar eu mi-am dat jos căștile și am mușcat din înghețată.

-Ce? am întrebat prefacandu-mă că adormisem.

-Vrei sa ne plimbam pe plaja? Cristian a zis că o să strângă el aici. Hai sa iti arat si restul plajei!

Am afirmat din cap și m-am ridicat. Am luat pe mine rochita de plajă turcoaz în care venisem, apoi m-am uitat către Vlad ce mi-a indicat cu mâna directia in care intentiona sa mergem si am facut cativa pasi.

-Ne vedem acasă, fratiloare, a spus Vlad și apoi mi s-a alăturat.

"Daca si asta ma saruta, eu plec la București cu primul tren" am gândit.

Plimbarea nu a fost cine știe ce. Peste tot am văzut doar oameni plictisiți care, acum că stau să mă gândesc mai bine, arata toti la fel. Cele care ieseau din acest tipar erau fanele innebunite care ne urmareau, implorauu-l pe Vlad să facă o poză, să le dea un autograf și chiar încercau să sară pe el. Ma priveau ciudat, de parca le-as fi facut vreun rău, deși habar nu aveam cine sunt. Abia mai târziu mi-am dat seama că eram o fată alături de Vlad Munteanu, pe care au luat-o foarte ușor drept prietena lui. Idioate.

Pana sa imi dau eu seama, ne plimbam deja de trei ore. Soarele ne prăjesc mai tare decât pe 2 pui la rotisor.

-Ce zici de micul meu colt de Paradis? a întrebat el luand drumul către casă.

-Coltul tau de Rai e cam aglomerat, dar în rest e frumos. Multumesc ca mi-ai dat această plimbare! Vlad, vreau să te rog ceva.

-Orice nu ma baga la inchisoare, a zâmbit el la mine.

-Te rog, lasa-l pe pe Cristi in pace! Nu il mai trage la răspundere, a fost greșeala mea. A fost un pupic nevinovat, nu a murit nimeni.

-Muzica din asta ascultai tu? m-a întrebat el ranjind.

-Te rog, Vlad.

-In regulă. Dacă ție îți place, nu am nimic împotrivă.

Am scos limba la el copilărește și am mers mai departe. Restul drumului am fost tacuti, nu ca ar mai fi durat mult să ajungem. Cristi ajunsese, am vazut incaltarile in hol.

Eu am intrat direct în baie, dar nu am apucat să o utilizeze corespunzător, căci am avut parte de o surpriză pe cât de frumoasă, pe atât de ciudată. În mijlocul băii era un soi de covoraș bleo ce nu fusese acolo până atunci, iar pe el un tort cu fata cățelușei mele pe el. Era evident că e pentru mine, dar de ce?Am căzut în genunchi și am început să plâng de fericire, dar și de confuzie.

În spatele meu ușa s-a deschis și am auzit o voce cunoscută:

-Îmi pare rău, Ell!

A fi sau a nu fi Munteanu?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum