M-am trezit in jurul orei 09:00. Mi-a luat ceva sa-mi dau seama unde ma aflam, dar amintirile mi-au revenit odată cu un junghi puternic acolo unde nu straluceste soarele. M-am ridicat cu greu si am observat ceva ce mi-a taiat respiratia. Cuvertura de pe pat era patata cu rosu.
"Sange?! Oh, Doamne, ce s-a întâmplat aici? Dennis! Trebuie sa plec imediat de aici."
Mi-am gasit rochia si geanta aruncate pe jos, un pantof pe pat si unul inca imi era pe picior.
Ma imbracasem si eram in fata oglinzii încercând sa fac sa arat cat de cat decent cand o ciocanitura in usa m-a distras. M-am intors si am vazut-o pe Sara in prag.
-Ma bucur ca esti treaza, a spus ea. Sper ca esti ok. Mergem sa bem o cafea?
Am fost de acord, asa ca am coborat impreuna. M-a rascolit un sentiment puternic cand l-am vazut pe Dennis in curte. Statea calm intins pe jn sezlong cu o Coll langa. Ne- a salutat prietenos si si-a vazut mai departe de telefon. Se purta de parca nimic nu se intamplase.
Habar nu aveam ca exista o cafenea atat de aproape de casa Sarei, dar da. Stand si pălăvrăgind cu cate o cafea in fata, Sara a avut si o idee buna:
-Ce ai zice sa dam o tura pe la piscina?
-Da, suntem pe litoral, am raspuns amuzata.
-Stiu, dat nu ma inteleg cu apa sarata. E ori piscina ori deloc.
Fara alte detalii neinteresante , am achitat cafelele si ne-am intors la ea acasa. Am imprumutat un costum de baie de-al ei din anul precedent, pentru ca e mult mai dezvoltata decat mine.
Nu stiu la ce ma asteptam, dar m-a dezamagit complet acea piscina. Totul era curat si bine pus la punct, dar parea linistit. In bucuresti am mers o singura data la piscina cu mama si m-a cam marcat. Erau oameni peste tot, copii care se jucau, oameni de toate varstele si agitatie cat cuprinde. Aici am gasit doar vreo 10 persoane si alea linistite rău.
Am mai stat putin de vorba ,dar ce sa tot vorbesti toata ziua? Am incercat sa ne jucam in apa, dar a fost plictisitor in doi si nu avea cine sa ni se alature.
La un moment dat, cred ca am adormint. M-a trezit Sara extrem de enrvata si plictisita.
-Hai sa ne facem naiba un dus si sa mergem acasa! a spus ea strangandu-si lucrurile.
Nu aveam nimic de pierdut, asa ca am urmato.
Am facut acel dus ca sa fie facut si am iesit. Dar cand am iesit am dat de Vlad. Ups, eu aveam un iubit cu care nu mai vorbisem de muuuulte ore.
-Ce naiba feci aici? a strigat aproape speriindu-ma. Trebuie sa intreb o groaza de persoane despre tine ca sa te gasesc?!
-Ce te enervezi asa? a intervenit Sara. E cu mine, nube de capul ei. Uite ca o sa stea la mine azi, ce parere ai?
-Ce? am tresarit eu . Cine a luat decizia asta in locul meu?
-Eu! Nu pot sa te las sa stai in casa cu doi baieti in calduri.
-Nuuu, tine-ma in casa cu fratele tau care m-a violat noaptea trecuta!
Vlad si Sara ma priveau surprinsi si enervati in acelasi timp.
"Ce tocmai am spus? "
-Ell, si mie cand aveai de gând sa imi spui? a pifnit Vlad .
-Mh, Vlad, eu.... Ah ,banuiesc ca nu am nici o scuza.
Acestea fiind spuse, am izbucnit in plans, iar el m-a starans in brate .Nu meritam, e adevarat ,dar.... aveam nevoie de el.
Am stat asa vreo 3 minute, iar cand m-am intors, Sara disparuse. L-am intrebat pe Vlad unde se dusese, dar a avut o reactie urata, asa ca am renuntat la idee.
CITEȘTI
A fi sau a nu fi Munteanu?
FanfictionSalut! Eu sunt Elena, dar prietenii imi spun Ell. Bine, familia. Nu am prieten. Sau toată ziua in casa si stiu pe derost videoclipurile tuturor vlogerilor români. Dar poate viata mea se va schimba daca ies din casa.