A fi sau a nu fi Munteanu?

15. In sfarsit, ceva interesant

M-am întors în cameră și am echipat-o pe Dinah ca să nu-si imprastie in toata casa ADN-ul ei roșu. Cred că l-am auzit pe Cristi cum mormăia ceva când am ieșit din bucătărie, însă nu i-am dat atenție. După mine, a intrat in camera si Vlad. Mă simțeam oarecum jenata.

-Cred ca am lasat ceva neterminat, a spus el apropiindu-se periculos de mult de mine.

-Vlad...

Dar nu am mai apucat să spun vreun cuvânt, că m-a tras spre el și m-a sărutat. Nu era ca prima oară. Era sigur pe el și doritor.

Intr-un final sărutul a luat sfârșit și m-am așezat pe pat.

-Ce a fost asta? am întrebat simtindu-ma inconfortabil.

-Ell, stii la fel de bine ca și mine ce s-a întâmplat între noi și nu putem opri. Stiu ca te temi, ca nu ai experiență în relații sau...cu oamenii; cu atât mai mult mă bucur că pot fi eu primul băiat din viața ta. Țin enorm de mult la tine si ma bucur ca te pot ajuta intr-o chestiune atat de importantă. Ai incredere in mine, te rog!

Atunci am încetat să mă mai indoiesc și m-am lăsat condusă de sentimente și de băiatul din fața mea. Am zâmbit și am afirmat din cap.

-Deci, scumpă Elena, prin urmare a tot ce am discutat mai sus, accepți cererea de a deveni prietena mea? a întrebat el oarecum serios.

-DA! i-am răspuns din tot sufletul.

Am sărit în picioare și ne-am îmbrățișat.

"Ce naiba tocmai am făcut?" am gândit.

Ne-a întrerupt imbratisarea un lătrat puternic urmat de niște lăbuțe care se înfigeau cu putere între noi. Aparent, Dinah era puțin geloasă.

-Să o luăm pas cu pas, am zâmbit eu.

-Sper ca urmatorul pas sa fie in pat la somn. Sunt epuizat. Hai să ne ocupăm de restul mâine!

Vlad avea dreptate, era târziu și trebuia să dormim. Așa am și făcut. Am terminat cu rutina de seară și m-am băgat în pat. Somon, dulce somn!

În dimineața următoare cu toții ne-am trezit la prânz. Inca nu stiu daca s-a intamplat din cauza vezicilor prea pline sau stomacului gol. Ne-am întâlnit în living unde am stat putin de vorba:

-În caz că nu e evident, mie îmi e foame, a spus Cristi.

-In caz ca nu e evident, tuturor ne e foame, l-a corectat Vlad.

-Ati Ieși la o pizza? am întrebat plictisită.

-Pizza! au strigat cei doi în cor.

Pentru că nu le mai puteam face fata celor doi mancaciosi, m-am pregătit și eu și am plecat către pizzerie. După ce am părăsit apartamentul, Vlad s-a trezit si pe neașteptate m-a prins de mână. Am încercat să mă retrag, dar fără folos.

-Dar ce avem noi aici?! a început Cristi sa carcotească. Un nou cuplu! In sfârșit, ceva interesant se intampla.

-Taci din gură sau la micul dejun iti vei mânca mizeria de sub unghii!