Dimineata nu am mai fost suparata pe munteni, nu din alt motiv, dar am gasit un pat dezasamblat in mijlocul sufrageriei.
-Buna dimineata, l-am salutat pe domnul Munteanu. Unde sunt baietii?
-Cu Spot in parc. Dacă vrei, ia-o pe fetita si du-te dupa ei.
Știam că lui Dinah ii plac plimbările prin parc, așa ca m-am am conformat. Mi-am facut un dus rapid, m-am îmbrăcat, m-am aranjat puțin, i-am pus lesa cățelușei și am ieșit. Știam din videoclipurile băieților foarte bine zona, asa ca nu mi-a fost greu să ajung în parc.
I-am găsit pe bancă cu o punga de chipsuri și un Spot ce aleargă în jurul lor. Am eliberat-o pe Dinah si m-am așezat lângă ei.
-Pai e frumos sa dispareti? am întrebat zâmbind.
-Nu am dispărut. Mami și tati stiau unde suntem, a răspuns Vlad.
-Nu puteam sta in casa sa concepem planuri diabolice, era prea riscant, a continuat Cristi .
-Planuri diabolice spui? Si în ce constau ele?
-Pai ne gândeam să luăm un ostatic și să îl ducem pe plajă, ce părere ai?
Nu am mai stat foarte mult în parc și ne-am întors acasă. Sincer, abia așteptam să văd plaja, dar băieții nu trebuia să afle că sunt nerăbdătoare. Am mâncat câte un sendwish, apoi ne-am pregătit corespunzător și am plecat către plajă. Era prima oară, de când o întâlnisem, când plecam undeva fara mica mea Dinah. I-ar fi plăcut să se joace în nisip și să se bălăcească, însă nu voiam să avem de a face cu oamenii morocănoși.
Drumul către plajă a fost relativ scurt. Totul arata exact asa cum imi imaginasem sau chiar mai frumos. Am văzut copii mici jucându-se în nisip, cupluri de adolescenți sau tineri foarte îndrăgostiți și frumoși. adulți ce se relaxau la soare și chiar câțiva bătrâni. Bine, asta nu a fost chiar cea mai frumoasă priveliște.
Qm gasit uj loc mai linistit unde sa ne asexam aproape de apa.
-Cald, foarte cald, a spus Cristi, lasandu-se pe spate.
-Biata domnisoara! a ras Vlad. Nu vrei sa te dam si cu uleiut, sa nu iti arzi pielicica?
-Nu suna rau, dar ma multumesc si cu o inghetata.
-Votez pentru inghetata, am intervenit jucandu-ma cu o scoica.
-Si partea in care cineva se ofera sa vina cu mine unde e?
-In jurnalul tau de vise, i-a raspuns Cristi.
Vlad s-a resemnat si a plecat, eu ramanand singura ci Cristi.
-Ell, cum e viata in Bucuresti? a intrebat el dupa putin timp.
-Am cunoscut-o recent, dar e frumoasa. E agitata, dar ai tot ce vrei.
-Si chiarai stat atatia ani de zile fara nici un prieten?
-Anti-social.
-Mie nu imi pari.
-Ma rog...
-Si, daca nu ai avut prieteni, banuiesc ca nici un prieten...stii tu, ca un iubit.
An negat printr-o miscare a capului.
-Fara primul sarut?
-Pupicii de la Dinah se pun?
-Nu, a spus el razand.
-Atunci, fara.
M-am ridicat in picioare sa verific dacă se apropie Vlad. Dar nu. Ma intrebam unde s-o fi dus dupa inghetata. Oare la Bucuresti?
-Vrei sa mergem sa testam apa? a intrebat Cristi.
Am afirmat cu un zambet cat plaja. Mi-a răspuns la zambet si s-a ridicat. M-a prins de antebrat sub pretextul ca vrea sa imi fie alături la prima intrare in mare. Dar eu stiam ca voia sa creada oamenii ca are prietena.
Apa era calduta. Era incredibil. Am inaintat pana ce nivelul apei imi ajunsese peste talie. Nici nu observasem cand ma prinsesem scai de Cristi. Cred ca imi era frica, iar el a observat. S-a intors catre mine si m-a ridicat, fundul iesindu-mi din apa.
-Ce faci? am strigat. Lasa-ma jos!
-Pregateste-te de inca o premiera!
Si m-am trezit cu o pereche de buze plasate delicat peste ale mele.
Sunt foarte curioasa ce parere aveti despre aceasta scena.
CITEȘTI
A fi sau a nu fi Munteanu?
FanfictionSalut! Eu sunt Elena, dar prietenii imi spun Ell. Bine, familia. Nu am prieten. Sau toată ziua in casa si stiu pe derost videoclipurile tuturor vlogerilor români. Dar poate viata mea se va schimba daca ies din casa.