23. Telefonul

116 11 7
                                    

Stateam intinsa in pat cu Dinah la picioare si castile in urechi. Nu voiam sa vad pe nimeni. Ce aflasem despre Dennis ma bulversase total. Pe Vlad nici nu mai aveam curajul sa il privesc, dar sigur se uita ciudat la mine. Imi era atat de jena!

Deodata, melodia mi-a fost intrerupta de un apel. Era Sara. Habar nu aveam ce sa fac, daca sa ii raspund sau nu. Pana la urma, incidentul se petrecuse cu fratele ei, ea nu avea legatura. Oricum, i-am raspuns, insa nu am spus nimic.

-Ell, esti acolo? a intrebat ea agitata. Stiu ca esti suparata pe mine, dar nu ai motive. S-a produs o incurcatura imensa si, din pacate, realitatea e mult mai cruda.

Nu intelegeam ce voia sa spuna. Chiar parea alarmata in legatura cu acel ceva despre care vorbea, dar... Ok, am decis sa ii acord sansa sa-mi explice.

-Nu inteleg ce vrei sa spui. Fii mai clara!

-Uite, nu pot sa-ti spun direct, dar te-as ruga sa verifici ceva pentru mine. Daca ma insel, ai tot dreptul sa nu mai vorbesti cu mine niciodata.

Am ascultat-o. Disperarea ma facea sa am un strop de incredere. Am iesit din camera, ramanand cu Sara in telefon. Trebuia sa vad ce fac si unde sunt baieti, in deosebi Cristi. Aparent, Vlad dormea. Hm, atat il preocupa pe el ce tocmai aflase. Denecrezut!

Cristi nu era nicaieri, dar nici Spot, asa ca am presupus ca il scosese la plimbare. Sara a spus sa verific daca avea sau nu telefonul cu el. Prima intentie a fost sa il sun, dar Sara m-a oprit. In camera lor nu era, nici in bucatarie. Am verificat pana si in baie, dar nimic. M-am oprit in hol in fata dulapului cu incaltaminte, sub care am dat de...telefonul lui Cristi.

-Aveam dreptate, a mormait Sara. Un telefon strain se poarta diferit de al tau, chiar daca e identic.

-Ce vrei sa spui?

-Ell, deschide-l! Spune-mi ce fotografie e pe Blockscreen.

-E o animatie, am soptit, asezandu-ma pe covor. E un cutit verde care se plimba deasupra unei maini.

-Nu mai am nici un dubiu. Ia telefonul la tine in camera! Venim si noi imediat.

-De ce? Sara, ce naiba se intampla? Ma sperii rau. Si care "noi"? Va iesi urat daca Dennis vine aici. Vlad e foarte suparat.

-Crede-ma, ne va multumi pentru asta. Daca se intoarce Cristi, sa nu spui nimic despre telefon. Nu l-ai vazut.

Am oftat incurcata si am fost de acord. Am inchis apelul cu Sara si m-am intors in camera sa ma schimb. Am lasat telefonul pe birou, vechiul birou al baietilor, si am cautat haine. Dinah era foarte curioasa despre ce lasasem eu acolo, dar am oprit-o sa-si bage boticul.

In vreo 15 minute am auzit soneria si aproape imediat usa camerei baietilor s-a trantit. Urma sa iasa urat. M-am grabit in urma lui Vlad care era cu mana pe clanta, pregatit sa deschida.

-Vlad, stai! Te rog sa fii calm.

A ridicat din umeri si a deschis. Era Cristi. In acel moment, Vlad s-a intors spre mine si mi-a zis printre dinti:

-Cum rahat sa fiu calm cand desteptu' de frati-miu ma trezeste doar pentru ca si-a uitat cheia?!

Am lasat privira in pamant si am dat un pas inapoi. Eram foarte jenata. Ma pregatisem pentru asa-zisul scandal care intarzia sa apara. Daca fusese o gluma proasta? Pana la urma, Sara nu-mi spusese nimic, dar ca preconizase ce ii spuneam eu.  Dar de ce sa-si fi batut joc de mine? Intai Dennis si apoi ea? O fi fost ceva genetic.

Ma gandeam la toate astea, plus alte ganduri imprastiate si inteligibile, cand, fix inainte ca Vlad sa inchida usa, s-au auzit pasi grabiti pe hol si o voce a strigat:

-Nu inchide, asteapta!

Era vocea Sarei. Deci chiar venisera. Am simtit adrenalina cum incepe sa picure prin vene. Mi-am facut curaj si am ridicat ochi spre usa. Sara era in prag, iar Dennis in spatele ei. Vlad era socat. Baiatul avea o expresie neutra, de parcca isi astepta resemnat sentinta. Probabil ca pe interior se temea, insa nu lasa sa se vada asta.

-Baieti, trebuie sa discutam, a spus Sara pe un ton raspicat.

Vlad s-a strambat la cei doi si a marait:

-Cu tine pot discuta, dar cu el nu.

-Eu zic sa taci, ca te-ar putea interesa ce avem sa-ti spunem, i-am raspuns fata.

Vlad s-a dat batut si i-a invitat pe cei doi frati inauntru. Ma rog, cei mai incantati au fost cei pe patru labute. Cred ca nu aveau treaba cu tensiunea dintre noi.

Am intrat cu totii in sufragerie si ne-am asezat, unii pe canapea, altii pe pe scaune. Fiecare astepta sa inceapa cineva sa vorbeasca si ne uitam unii la altii. Intr-un final,  Cristi a spart gheata:

-Ati venit aici sa ne admirati frumusetea?

-In locut tau mi-as alege mai cu grija cuvintele, i-a replicat Sara. Tocmai despre tine e vorba in chestiune.

Cristi a ridicat din umeri nedumerit.

-Despre mine?!

-Exact. Am venit sa clarificam o neintelegere care nu face placere nimanui

-Adica?

-Adica am nevin sa-ti innapoiem telefonul. Cred ca ai fost prea beat aseara si l-ai luat pe al lui Dennis.

-Oh, nici n-am observat, Cristi a inceput sa se balbaie. Nici nu l-am deschis azi, n-am observat. Nu trebuia sa va deranjati, veneam eu dupa el cand observam si...

-Mai opreste-te, moara stricata! a rabufnit Sara. Trebuie sa ne cerem scuze, ne-am bagat nasul in galeria foto si am observat ceva foarte interesant.

Cristi s-a facut grena la fata. Ce naiba se intampla si de ce nu spunea odata? Nu era suficient ca trebuia sa stau in aceeasi incapere cu Dennis? Cumva uitasera cu totii ce se intamplase?

-Poate vrei sa-i arati si fratelui tau pozele facute aseara, Dennis vorbise pentru prima oara de cand intrase in casa. Cred ca il intereseaza foarte tare ce s-a intamplat.

-Dar am fost impreuna mereu, s-a scuzat Cris

Vocea sarei devenise severa si nervoasa. Ii inchisese gura lui Cristi.

Vlad a luat telefonul care, se pare, era al lui Cristi si l-a deschis. Cristi era deja langa el, iar eu am venit in spate. Vlad a accesat galeria foto si ce am vazut acolo m-a facut sa cad efectiv din picioare. Cineva m-a prins si nu m-a lasat sa fac contact cu podeaua. Era Dennis. Se pare ca se strecurase in spatele meu. Dupa ce s-a asigurat ca imi recapatasem echilibrul, mi-a dat drumul.

Daca ala era telefonul lui Cristi, si se pare ca chiar era, ce cautau acele poze acolo?

-Asta inseamna ca...?

-Cristi a comis violul, nu eu, m-a completat Dennis.

Vlad a lasat telefonul jos si s-a indreptat catre fratele lui.

-Propriul meu frate!

Cristi s-a ferit de pumnul lui Vlad, s-a ridicat si a spus:

-E adevarat ca ala e telefonul meu, dar nu a fost la mine, ci la Dennis. Am scos codul cand am inceput sa ma ametesc, de frica sa nu-l blochez. Daca Dennis a facut pozele cu telefonul meu?

-Nu te mai scuza! a strigat Sara. Reactia ta te-a dat de gol. Tu esti vinovatul!

Satula de tipete si invinovatiri, am plecat in camera mea. Am scos telefonul lui Dennis pe hol, unde sa il poata gasi si am incuiat usa. Trebuia sa plec din acea casa.

A fi sau a nu fi Munteanu?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum