A fi sau a nu fi Munteanu?

9. Nu am loc

M-am instalat in apartamentul muntenilor, ma rog, daca prin asta intelegeti ca am aruncat bagajul in camera baietilor si apoi m-am plantat pe canapea, povestind cu o pereche crima de gemeni. Eh, cui ii trebuie despachetat de lucruri?

-Deci, Ell, esti draguta sa imi explici ce naiba ai vazut la chestia asta numita "frati-miu"? Nu stiai de existenta mra? a intrebat Cristi.

-Cred ca ai fost printre primele CHESTII de care m-a intrebat, frate. Cred ca ma foloseşte ca sa ajunga la tine.

-Voi ati baut cumva acetona? Nu imi place de nici unul.

-Atunci de ce mai esti aici?

-Nu, adica imi placeti.

-Amandoi?!

-Nu!

-De toti trei?! Il placi pe Spot?

-Nu!

-Cum nu?

-Vai, capul meu! Baieti, stati putin! Va plac pe toti trei: pe voi ca pe niste buni prieteni si pe Spot ca pe un catel adorabil ce este. M-am facut inteleasa?

-Da, stai calma, a spus Vlad printre hohote de ras. Era o gluma.

M-am alaturat lor, care se tineau de stomac de prea mult ras. Era amuzant, intr-adevar.

Am mai palavragit ceva timp, am ras si ne-am jucat cu cei doi blanosi care deveniseră deja buni prieteni. Asta pana cand usa de la intrare s-a deschis. Erau parintii Munteni.

-Ia uite, oameni noi! a zambit domnul Munteanu.

Am dat mana cu ambii, au mangaiat-o pe Dinah si am mers in bucatarie deoarece, aparent, aveam mancare in frigider. Stomacul meu dansa Samba de bucurie.

Ne-am asezat la masa aranjata de noi toti.

-Si, Ell, ce spui despre Constanta? a intrebat barbatul familiei.

-Am stat aici de cand am sosit...

-Si mai ai nevoie sa vezi si altceva? a intervenit Vlad.

-Modestule, fata a venit sa vada orasul, nu pe tine.

Dar era deja prea târziu sa mai iesim. Era 21:40. Nu iesisem niciodata la această ora, dar ei nu trebuia sa afle.

-Abia astept sa vizitez Constanţa, am spus eu, dar sunt cam obosita. S-au intamplat multe azi si as vrea sa ma odihnesc.

-Sigur, draga mea. Mergi...dar... Stai asa...

-Dar eu unde o sa dorm?

-Pai, sa vezi, noi avem o camera libera unde mai filmeaza cei doi fantastici, dar acolo nu exista pat, a anuntat domnul Munteanu.

-Practic, eu nu am unde sa dorm, am spus incruntata. Nu am loc aici.

-Nu, trebuia sa cumparam, am cumparat, dar nu a fost un camion care sa il aduca. Maine va fi aici. Unul dintre băieţi o sa doarma acolo pe o saltea gonflabila si tu in dormitor cu celălalt. E in ordine?

-Nu e nevoie. O sa dorm eu acolo cu Dinah. Nu am venit sa ridic pe nimeni din patul lui.

Mi-am luat valiza si am dus-o in camera cu pricina. Wow! Salteaua aia nenorocita era deja acolo, pregătită. Putin deranjant. Putin cam mult. Mi-am facut rutina de seara, oftand la fiecare pas, apoi am adormit mangaind-o pe Dinah cu lacrimi in ochi.