A fi sau a nu fi Munteanu?

7. Surpriza

Nu stiu cum, dar a trecut o luna de cand l-am cunoscut pe Vlad. Acel eveniment m-a schimbat intru totul. Nu ma mai tem de oameni. O mare parte din asta i se datoreaza micutei mele Dinah. Acum facem totul împreună. Nu plec niciunde fara ea. Nu pot spune ca mi-am facut prieteni, as exagera. Mi-am facut multe cunoştinţe. Cu Vlad vorbesc zilnic pe Wapp, Skype si la telefon.

Teoretic, am terminat scoala. Mai am doar o saptamana in care trebuie sa merg de 3 ori la un liceu: 2 examene si sa imi ridic diploma de absolvire a clasei a 9-a. Nu stiu ce voi face dupa, dar sigur nu va mai fi ca pana acum. Voi merge si in Constanta, dar nu stiu exact cand.

***

Da, a trecut si ultima saptamana. Examenele nu au fost o problema. Ba chiar m-am imprietenit si cu doi colegi, Andrei si Raluca, sunt gemeni. Raluca e in scaunul cu rotile, de asta invata acasa, iar Andrei vrea sa ii fie solidat. Am terminat anul cu 9.84, o medie buna, zic eu. Am fost a 12-a din 37 de elevi.

Ma pregateam sa ies la un suc cu gemenii cand mi-a sunat telefonul: Vlad.

-Hey, blondy, cum esti? am suras învârtindu-mă prin camera.

-Hey, ratusco! Eram la o plimbare si am zis sa te controlez.

-Ha, foarte nostim! Ma pregatesc sa ies cu Andy si Ralu. Sarbatorim ca am scapat de scoala.

-Ee, cineva nu mai e soricel de biblioteca.

-Te deranjeaza?

-Deloc. Sunt mandru. Ok, ratusco, a venit Cristi cu berea. Mai vorbim. Distractie placuta

Mi-am luat la revedete si am inchis. M-am incaltat, i-am pus lesa lui Dinah si am plecat. Mereu o iau cu mine la terasa. Imi sta in brate, iar oamenii nu au nimic impotriva.

Am ajuns la terasa, dupa cateva opriri in spatiile verzi si galagie in preajma unor pisici. Prietenii mei erau deja acolo. Analizau meniul de parca n-ar fi fost acelasi de ultimele 10 dati.

-Buna, copii! Intrerup ora de lectura?

-Hey, fetele! a zambit Andrei.

-Abia asteptam sa mangai niste vata de zahar, a continuat Raluca.

M-am asezat pe scaun, iar Dinah a sarit in bratele fetei. Andrei si-a inchis telefonul si l-a pus in buzunarul jachetei de piele. Oare ce ascundea?

-Ce bei? a intrebat el.

-Faci cinste? Apa minerală, prietene. Azi traiesc periculos.

Am inceput cu totii sa radem si ne-am dat comenzile mai departe. Bauturile au fost aduse repede, iar Colla Ralucai a fost luata cu asalt de boticul paros. M-a amuzat situatia, dar am ales sa o iay pe Dinah, ca Raluca sa stea liniştită. Am ramas fara jumatate din apa din pahar, dar nu era problema. Aveam 750 ml de apa la dispozitie.

Eram la terasa deja de aproape o ora, dar nu discutasem ceva extrem de interesant. Insă un eveniment neobisnuit ne-a atras atentia: Dinah mi-a sarit din brate si a luat-o la fuga.

-Dinah, stai pe loc! am strigat in zadar.

Catelusa s-a oprit cativa metri in fata mea, la picioarele unui baiat care s-a aplecat si a luat-o in brate.

-Vlaaaaaaaad!!!

-Surpriza!