Vecinul [Vol. 1]

Capitolul 32

-Nu pot sa dorm..
-Pune capul pe pieptul meu, si ai sa poti. *Imi zambeste dulce*
 Eu pun capul si asa adorm. Dimineata, dupa ce ne-am trezit, m-am gandit sa mergem in parc sa mai luat putin aer. Ne pregatim apoi ne urcam in masina si-am plecat. :) 

El ma ia de mana si imi ridica barbia cu cealalta.

-Frumoasa mea copila.
*Incepe sa ploua*
-Alex, hai sa mergem la adapost.. *Spun speriata*

-Lasa Alina..hai sa stam putin in ploaie fiindca e calduta.

 Am uitat ca lui Alex ii plac ploile de vara, cand afara e extrem de cald si ploaia are niste piaturi mici si reci care ti se topeau incet pe piele. Pana si copacii, de un verde intens, parca dansau in ploaie, clatinandu-se din cauza vantului jucaus. Pe cer apare un mic curcubeu colorat, deoarece soarele si ploaia facu-se cunostinta. 

Alex si cu mine alergam prin parc, ca doi nebuni, fiindca nimeni nu mai era acolo inafara de noi doi. Langa o banca am observat un catelus mic care "plangea" dupa mama lui. Eu m-am oprit din alergat si l-am tras si pe Alex de mana ca sa se opreasca. 

-Alex? Uite ce mic e..oare are stapan? 

-Nu stiu, copila mea. Dar haide sa-l luam pana ii gasim stapanul, il punem in vechea cusca a lui Black, bine?
-Deci il tinem doar pana ii gasim stapanul? *Spun trista*
-Da Alina, sunt deja prea multe animale la noi in casa. 
-Dar e mic..

-Nu am ce sa fac, te rog intelege. 
 Iau catelul in brate si pornim spre masina. Dupa ce ajungem, Il las pe Alex sa meaga in casa, iar eu duc catelusul in vechea cusca a fostului caine, Black. (Da stiu, alt nume mai ciudat si gasit pe moment nu mi-a venit in cap :)) )I-am dat apa, mancare si l-am pus pe perna din interiorul custii.  

Catelul era unul mic, cu labele groase, urechile tot groase si lasate . (Va las pe voi sa ghiciti ce rasa este). Este inchis la culoare. Si cred ca era venit pe lume maxim de 2-3 zile.

-Alina! *Alex ma striga de la geam*

-Da? *II raspund eu uitandu-ma in sus la el*

-Hai sus si lasa catelul. 

-Vin acum Alex.

Nu stiu ce avea Alex cu catelul sincer era tare dragut, nu aveai cum sa nu-ti placa macar 50% de el. Era jucaus si energic. Parca si el l-a avut pe Back, dar nu stiu cum arata. Ma urc la el in camera si il vad trist pe marginea patului.

-Ce ai patit? *Intreb trista*

-Catelul ala... *Aproape sa-i dea lacrimile*

-Ce are? *Intreb nedumerita*

-Of..seamna izbitor de tare cu fostul meu caine..

-L-ai iubit mult, nu? 

*intre timp, Layla se aseaza la mine in brate*

-Da, imi era foarte drag..il iubeam ca pe ochii din cap si ca un prost, l-am pierdut. *Olacrima i se rostogoleste silentios pe obraz*

-Dar cum l-ai pierdut? *Intreb trista*

-Pai ...

Hey! Un nou capitol, sper sa va placa. P.s. scuze daca sunt greseli. maine incerc sa scriu iar pe laptop, chiar daca nu prea imi place. Pentru voi, incerc. Va ador! Bye! <3