Triunghiul dragostei

Capitolul 24

Perspectiva lui Mariano

Doamne prin cate poate să treacă un înger de fata ca ea? Cat poate să sufere?
Privește pierduta pe geam lacrimi curgandu-i șiroaie pe obrajii îmbujorați.
Cat de bou poate să fie și Maksut ca sa nu-i fie alaturi in asemenea momente.

Nu o merita, nu merita o fata ca ea.
Cate a putut să sufere săraca, prin cate a trecut cu părinții ei și acum cu bunica... Ce ghinion s-o fi abătut pe capul ei? O compătimesc.

Tot drumul nu spune nimic, doar plânge și o înțeleg, eu daca as fi în locul ei probabil as fi murit până acum.
- Am ajuns, ii spun, dar nu reacționează în nici un fel.
-Alia, zic de data aceasta mangaind-o încet pe mana.

Aceasta tresare la gestul meu, insa când dă cu ochii de ai mei se liniștește imediat.
- Am ajuns, ii spun din nou.
Își întoarce capul și privește pe geam dezorientată.
- Eu nu locuiesc aici.
- Știu. Eu locuiesc aici.
- Asta e casa lui Maksut.
- E si casa mea.O să stăm aici până mâine.

- Nu putem sa stam aici... Am atâtea de făcut pentru înmormântare, zice oftând zgomotos.
-O să mă ocup eu de tot.
Se uită la mine cu acei ochi roșii de la plans neintelegand nimic.
- Mariano, nu poți să faci asta... E treaba mea, nu a ta. Nu ai nici o obligație.
- Știu, dar vreau sa te ajut. Nu vreau sa te las singura.

- Nici nu știi cât de mult îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut , insa e de ajuns... Du-ma acasă.
Nu am de gând să fac ce îmi spune. E singura, nu are pe nimeni, nu vreau sa o las, vreau sa îi fiu alaturi, să o ajut să treacă peste asta.
Cobor din mașină ocolind-o și îi deschid portiera.
- Hai, spun intinzandu-i mana.
-Mariano, nu pot...
- Ba da Alia, hai.

Intr-un final mă prinde de mana și coboară din autoturism urmandu-ma până în casă.
- Asaza-te, ii zic facandu-i semn spre canapea.
O ajut să se pună jos, după care mă duc în bucătărie să îi iau un pahar cu apa. Când mă întorc o găsesc pe frumoasa blondina plângând în hohote. Las paharul pe masa si mă așez lângă ea.
- Nu mai plânge, totul o să fie bine.
- Nu o să mai fie nimic bine fara mamaie. Ea era singura mea familie, mi-a fost și mama și tata și frate și soră și toate, iar acum... Acum nu mai am nimic.

- Mă ai pe mine.
Pufnește afișând un mic zâmbet amar.
- O să faci la fel ca Maksut și Lauren. Și ei s-au dat prietenii mei și uit...
- Eu nu sunt ca ei, aproape tip la ea.
M-am săturat ca toți să mă bage în aceeași oala cu ei, să mă creadă un nemernic ca ei, un mincinos, un arogant, un afemeiat... Nu sunt așa, eu nu sunt ca el, ca ei, ca toată acea familie.

Alia mă privește cu acei ochi plini de durere și suferință, apoi îmi sare in brate strangandu-ma cu toată puterea ei.
Știu că are nevoie de cineva care să-i fie aproape și sa o sprijine în tot ceea ce face chiar daca nu recunoaște și eu sunt aici pentru ea.
O plac, nu știu de ce, insa o plac cum nu am mai plăcut pe nimeni.
- Alia, ai încredere în mine, totul o să fie bine.

- Mulțumesc că ești aici și că nu m-ai lăsat singura. Îți mulțumesc pentru tot.
O îndepărtez din îmbrățișare ca sa pot sa o privesc în ochi zambindu-i ușor.
- Trebuie să merg acasă ca sa iau banii.
- Ce bani? Întreb nedumerit.
- De înmormântare.
- Alia, am spus că mă ocup eu, pastreaza-i sigur o să ai nevoie de ei.

- Nu Mariano, nu vreau sa te implici cu nici o cheltuiala. Ai făcut destule.
- Alia te rog, nici să nu aud.
Mă privește ghemuindu-se pe canapea stergandu-si lacrimile.
- De ce faci toate astea? Sunt doar o străină pentru tine.
Ce sa ii spun acum? Nu pot sa ii zic că m-am îndrăgostit de ea și că de asta fac toate astea. Sigur nu ar reacționa prea bine.
- Trebuie să te odihnesti, hai sus.
O prind de mana și o conduc în dormitorul meu.

- Mulțumesc, spune asezandu-se în pat.
- Nu mai îmi multumi atât.
Îmi oferă un mic zâmbet forțat, dupa se ghemuiește în pat luand ostatica o perna intre brațele sale.
Părăsesc camera și mă duc în bucătărie.

Maksut trebuie să apară din clipa în clipă și nu am chef sa o gaseasca pe micuța blondina pe aici și să o ia la întrebări.

***
- Salut! Spune acesta intrând morocănos pe ușă.
- Salut!
- Ce face Alia? Ai mai vorbit cu ea? Cum se simte bunica ei?

Cat de idiot e. Atât de ocupat a fost cu Lariss încât a uitat complet de așa-zisa lui iubită.
- Daca i-ai fi fost alături ai fi știut răspunsul la toate aceste întrebări.
- Mariano te rog, zice pe un ton ridicat, chiar nu am putut sa îi fiu alaturi. A intervenit ceva foarte important și am fost nevoit să plec in alt oraș.
- Aham... Cum zici tu.
- Ai de gând să îmi spui cum e?

- E sus doarme.
- Bunica ei cum e?
- A murit, spun aplecandu-mi capul.
- Cum? Întreabă Maksut șocat.
- Cum ai auzit, nu am de gând să mai repet odată.
Îmi iau cana cu cafea de pe masa si mă duc în sufragerie.
Trebuie să sun la pompe funebre sa comand ce am nevoie , apoi trebuie să mă ocup de înmormântare și de restul.

Îmi iau agenda și caut in ea informațiile de care am nevoie. Maksut iasă grăbit din bucătărie indreptandu-se spre etaj.
- Hei, unde ai de gând să te duci?
- La Alia, trebuie sa-i fiu aproape.
- Cam târziu. Ti-ai pierdut acest drept.
- Cine zice? Întreabă acesta apropiindu-se violent de mine.

- Eu...
- E iubita mea.
- Acum e iubita ta? Dar până acum Lariss se pare că a fost.
- Ce tot indrugi acolo?
- Știu că ai fost cu Lariss in Nazilli.

- Ce Lariss visezi?! Am avut o întâlnire cu Macit acolo.
- Nu o meriti.
- Vezi-ti de viața ta și las-o pe a mea.
- Asta fac.