Triunghiul dragostei

Capitolul 26

După ceva timp...

Perspectiva Aliei

- Iubii!!!
- Ce?
- Hai odată, tipa că un nebun Maksut din sufragerie.
- Imediat.
Îmbrac repede rochia din dantela neagra, transparenta pe alocuri asortand la ea o pereche de pantofi stileto argintii și un plic în aceiași culoare cu superbii pantofi.
- Sunt gata, il informez pe Maksut in timp ce cobor scările interminabile.

Acesta își întoarce privirea spre mine, gura lui formând un o micuț.
- Arăți minunat.
- Și dumneavoastră domnule Arcaoglu, spun aranjandu-i cravata.
Mă privește pentru câteva clipe cu o sclipire copilărească in ochi că mai apoi sa mă sărute cu foc.
- Te iubesc! Zice când se desprinde din sărut.

Ii zâmbesc , după care il iau de cot și ieșim din casă indreptandu-ne spre mașină.
Nu vreau sa întârziem, Lauren sigur s-ar supăra dacă nu am ajungem la timp la petrecerea logodnei sale cu Kahraman.
Da, frumoasa mea prietena si-a unit destinul azi cu bărbatul iubit, bărbatul care o face fericita, care o face să zâmbească mereu.
Sper sa mă blesteme și pe mine cu acest ghinion frumos.

- Am ajuns, mă readuce la realitate vocea brunetului.
Se da jos din mașină ocolind-o și îmi deschide portiera ajutandu-ma si pe mine sa cobor.
Îl iau de cot indreptandu-ne spre intrarea localului de fițe de la marginea orașului.
În întâmpinarea noastră vin Lauren și Kahraman mai frumoși ca niciodată emanând fericire prin toți porii.
- Casa de piatra, le urez pupandu-i pe obraz pe fiecare.

- Mulțumim draga mea.
- Casa de piatra, spune și Maksut puțin chinuit.
Maksut nu a fost de acord cu logodna lor fiindcă Kahraman este de etnie romă.
Chiar nu il înțeleg, e tot om și el, nu e extraterestru și sinceră să fiu nu arata deloc a tigan.
- Multumim, ii răspunde Lauren lundu-l in brate, iar Kahraman strangandu-i mana prietenește.

- Distrativa, îmi spune Lauren conducandu-ne la o masă cu doi oameni mai în vârstă și trei trecuți de 20 și umpic de ani.
- Buna seara! le urez mesenilor in timp ce Maksut îmi tine scaunul să mă așez.
Mă uit în jur studiind mai bine acest mediu feeric.
Este un local frumos amenajat, cu bun gust, iar petrecerea este una restrânsă intre prieteni și familie.
Lauren își face apariția la noi la masa zâmbitoare ca întotdeauna de altfel.

- Am o surpriza pentru voi.
- Pentru noi? Întreb nedumerită.
- Da, avem un invitat surpriza.
Deja m-a pus pe gânduri. Cine ar putea să fie? Toți cunoscuții sunt aici, deci?
- Haideți cu mine, trebuie să îl întâmpinăm așa cum se cuvine pe invitatul nostru.
Fac un schimb de priviri cu Maksut, apoi ne ridicăm uramnd-o pe frumoasa bruneta până la locul unde ea si-a întâmpinat invitații în urmă cu câteva minute.

Ne face semn să privim spre usa, iar noi ca niște marionete controlate de un păpușar facem cum spune.
Pe ea își face apariția un bărbat în costum, brunet cu barba crescută, având o forma perfecta.
-Nu pot sa cred! Spun sarindu-i in brate brunetului căruia i-am simțit lipsa.
- Ba să crezi, zice la rândul său sufocandu-ma cu îmbrățișarea lui călduroasă.

- Mă bucur sa te vad Mariano, se aude și Maksut din spate.
Ii dau drumul sexosului din brațele mele și mă dau câțiva pași înapoi până ajung în aceiași linie cu Maksut.
- Casa de piatra porumbeilor! Va doresc multa fericire, iubire și mulți copii la fel de frumoși ca voi.

- Mulțumim, spun aceștia la unison.
Mă îndrept spre masa cu bărbosu' pe urmele mele care tot bolborosea ceva de zor, dar nu prea mă interesează ce in acest momentul.
Se așează și el la masa reluandu-si discuția dinainte cu acel mustăcios morocănos.

E așa plictisitor, muzica e lentă și mă adoarme, mâncarea e ciudată și chiar nu vreau sa o incerc, iubitelul meu nici măcar nu mă bagă în seamă, toată atenția lui e îndreptată spre acel om carut posesorul unei mustăți hidoase.
- Maksut, mă duc până la baie, ii soptesc la ureche.