Triunghiul dragostei

Capitolul 29

Perspectiva lui Maksut

- Deci ai vorbit cu ea? O întreb nerăbdător pe Lauren.
- Da, a spus că pentru ea nu mai exiști și că nu mai vrea sa te vadă.
- Și acum ce fac?
- Nu mă întreba pe mine, nu eu te-am pus să îl bagi pe Mariano în casă și după una și alta l-ai mai și crezut având în vedere ce fel de om e. Era de așteptat să se de-a la ea.

- Mulțumesc pentru ajutor, spun ironic inchizandu-i telefonul in nas.
Știu că gestul meu nu e unul tocmai politicos , dar nu aveam de gând să duc aceasta discuție la sfârșit.
De data aceasta am dat-o rău de tot în bară cu ea și chiar nu știu cum să remediez situațiea.
Știu că Mariano a mințit, vroia doar sa îmi ia firma și dacă nu ia mers a spus să încerce să îmi seducă iubita.
Deși știu că el a sarutat-o, dar gandul că și ei i-ar fi plăcut mă omoară încet și sigur.

Poate că în ultima vreme m-am îndepărtat puțin de ea, insa asta nu înseamnă că am încetat să o iubesc, din contra o iubesc mai mult ca la început, dar trebuia să rezolv toata treaba asta cu firma, nu vroiam să ajungă pe mana nemernicului de Mariano.
- Cioc cioc! Spune înlocuitoarea Laurenei. Se poate?
Fata asta mă calcă rău de tot pe coada. Crede că dacă vine cu acel decolteu amețitor și cu fuste până sub cur o să ii cad în plasa?

- Da, zic pe un ton ferm.
- Ați primit un transfer in cot in valoare de zece mii de euro.
Hmm ciudat, nu țin minte sa fi vândut niste acțiuni sau altceva.
- De la cine?
- De la o domnisoara pe nume Alia Collins.
Rămân stana de piatra când aud numele ei. De ce a făcut asta?

- IDIOTULE, I-AI SPUS CA STA CU TINE DOAR PENTRU BANI SI ACUM FATA TI I-A ÎNAPOIAT, mă informează conștiința.
- Mulțumesc! Ii zic brunetei trecând pe lângă ea ca un taifun.
Nu pot sa cred că a făcut asta! De unde o fi făcut rost de o suma atât de mare având în vedere că ea nici nu mai lucrează?

Îmi caut cheile în buzunar descuind mașina și intrând în ea. Apăs accelerația pana la fund demarând în trombă, lăsând un nor uriaș de praf in urma mea.
Mă îndrept grăbit spre casa Aliei, nemairespectand nici o regula de circulație, nimic.
Gonesc ca un nebun pe autostrada depășind toate autovehiculele care îmi stau in cale.
Ajung intr-un final in fata casei sale oprind autovehiculul. Cobor grăbit din mașina și mă îndrept cu pași apăsați spre ușă.

Apasă butonul suneriei o data , de doua ori, dar nimic. Privesc pe fereastra din stânga ușii și vad doua valize în hol.
Ce naiba are de gând să faca?
Mă postez din nou în fața bucății de lemn de data acesta începând să bat cu pumnul în ea.
- Vin imediat! Se aude vocea ei firava de undeva din spate.
Ușa se deschide, iar de după ea își face apariția apetisanta blonda care mi-a pus capac.
- Tu ce cauți aici? Mă întreabă de-a dreptul furioasă.
- Trebuie să vorbim.

- Nu avem ce să vorbim, zice și trântește ușa, insa am fost previzibil la acest gest și mi-am proctit piciorul intre ea și tocul acesteia.
- Pleacă, tipa din spatele ei împingând in continuare crezând că va reuși să o închidă.
Îmi proctesc umărul in ea și împing cu toată puterea mea reușind să o deschid.
Alia mă privește cu ură, privirea ei care altădată sclipea de fericire, acum e întunecată ca fundul iadului.
- Zi ce vrei și pleacă.
- Alia, de ce ai făcut asta? Nu am nevoie de banii tai.

- Poate că nu ai, dar nu vreau să rămân cu nici o datorie la tine. Te cred și eu că ești surprins de asta, cred că nici o târfă nu ți-a mai dat banii înapoi, îmi aruncă aceste cuvinte in fata vizibil scarbita.
- Știi că am zis asta la nervi. Tu nu ești ca celelalte, tu ești a mea și așa vei fi mereu.
Râde ironic pe sub mustăți, apoi îmi aruncă alte cuvinete grele în fața:
- Tu ești un mare nemernic și eu nu o să mai fiu niciodată a ta, dar NICIODATA, spune accentuând fiecare litera. Pleaca.