Triunghiul dragostei

Capitolul 2

PERSPECTIVA ALIEI

Daca ar vedea bunica ipostaza in care ma aflu mi-ar rupe tot parul din cap si ar matura cu el pe jos. Brunetul cu parul ravasit ma priveste vizibil amuzat de aceasta situatie schitand un mic zambet.Nu pot spune acelasi lucru si despre mine.

Spre deosebire de el, eu sunt rusinata de aceasta postura ridicola in care am fost pusa. Acum imi vin in minte vorbele bunicii care imi zicea mereu: " Cine sapa groapa altuia cade in ea". Exact asta am patit eu.Am vrut sa ii platesc cu aceiasi moneda dar tot eu am sfarsit victima intr-un final. Ma foiesc sub el incercand sa scap de greutatea corpului sau.

-Daca te mai fatai mult, situatia o sa devina neplacuta pentru amandoi.

Nu pot sa cred?! Asta imi bate apropouri sexuale iar eu stau ca o idioata sub el si nu fac nimic. Ce nemernic.

-Dispari de pe mine obsedatule, spun de-a dreptul furioasa.

Acestuia ii dispare zambetul kilometric pe care il afisa in urma cu cateva secunde, nervozitatea fiindu-i vizibila pe chip.

-Hei, nu sunt eu de vina. Din cate imi aduc aminte tu m-ai tras peste tine, zice iritat de situatia in care l-am pus.

Se ridica de pe mine asezandu-si sacoul si se aseaza pe scaunul alb din spatele biroului.

-Multumesc, dar nu era nevoie sa ma ajuti. Ma descurc si singura, mormai aproape in soapta in timp ce ma ridic de jos.

-Ce? Intreaba cu vocea guturaie asezandu-se mai bine in sacun.

Il privesc timp de cateva secunde simtindu-mi fata in flacari. Sunt sigura ca in momentul asta sunt rosie ca un rac.

-Nimic, spun dandu-mi parul dupa ureche.

-Domnis... vroia sa spuna ceva dar a fost intrerupt de o bataie in usa.

Aproape tipa un "intra" iar usa se deschide, pe ea facandu-si aparitia o roscata focoasa. Fusta neagra din piele ii scoate in evidenta picioarele lungi accentuandu-i fundul bombat iar bluza mulata ii pune in evidenta bustul generos.

Imi arunca o privire ucigatoare apoi se indreapta spre barbatul de la birou. Acesta la randul sau se ridica de pe scaun si o intampina cu o imbratisare dar ea nu se multumeste cu atat... ii ia fata intre palme si il saruta cu foc, el parand de-a dreptul dezinteresat. Ii raspunde la sarut in timp ce imi arunca o privire apoi se rupe din stransoarea buzelor ei razamandu-se de masa.

-Iubi, spune aceasta pe un ton pitigaiat in timp ce isi plimba degetele pe pieptul lui.

Acesta o priveste intrebator dupa ea isi continua propozitia pe acelasi ton de mai devreme:

-Am nevoie de niste bani.

-Pentru ? intreaba barbatul iritat.

Nu pot sa cred ca spun asta dar chiar sunt curioasa sa aud de ce ii trebuie bani. O avea vreun amant pe care sa-l intretina sau e gravida cu altul si trebuie sa faca avort sau...

-Mi s-a stricat masina, spune aceasta evaporandu-mi toate gandurile.

Domnul Arcaoglu ofteaza si i se adreseaza:

-Vorbim mai tarziu despre asta. Acum scuza-ma dar sunt in mijlocul unui interviu de angajare.

Iubita lui isi intoarce atentia asupra mea si pufneste dandu-si ochii peste cap. O Privesc serioasa neschitand nici un gest si sunt sigura ca daca privirea mea ar putea ucide acum ar fi moarta.

-Pe bune iubitule?! Pe asta vrei sa o angajezi ca asistenta? NU te uiti la ea cum arata, aveam alte pretentii de la tine, zice in timp ce isi pune geanta pe umar.

Domnul Arcaoglu o priveste intr-un mod infricosator, straniu care ma sperie putin.

-Nu e treaba ta pe cine angajez eu, ii spune aruncandu-mi o privirea care parca ma implora sa nu o iau in seama.

Roșcata tafneste nervoasa, face stanga imprejur si paraseste biroul trantind usa in urma sa. Ma asez pe canapea si imi trec o mana prin par asteptand sa inceapa interviul fiindca vreau sa plec cat mai repede din acest loc.

-Imi pare rau pentru cuvintele spuse de Lariss, il adud pe domnul Arcaoglu spunand si imi indrept atentia spre el.

-Nu-i nimic, spun plictisita.

Acesta imi zambeste timid apoi se aseaza din nou la birou scotand CV-ul meu dintr-un sertar si incepe sa il rasfoiasca.

-Domnisoara Collins, aici scrie ca nu ati mai lucrat in acest domeniu?

-Da, asa este, dar pentru toate exisat un inceput, nu?

Ma studiaza fiind surprins de raspunsul meu apoi imi zice pe un ton formal privindu-ma fix in ochi:

-Intotdeauna.

Intre noi se lasa o liniste apasatoare, singurul sunet fiind produs de aglomeratia de afara. Continuam sa ne privim in aceasta tacere apasatoare minute in sir. Nemaisuportand aceasta tensiune care se acumulase intre noi imi fac curaj si decid sa rup tacerea:

-Putem sa incepem interviul?

-Da, imi spune in timp ce isi indreapta atentia din nou asupra CV-ului.

Il mai studiaza putin apoi ma priveste vizibil surprins de ceva.

-Ai doar 19 ani? ma intreaba incepand sa rada.

-Da, e vreo problema? In anunt scria ca trebuie sa ai peste 18 ani pentru a candida la acest post.

-Nu, doar ca nu am mai avut pana acum candidate asa de mici, zice incrucisandu-si mainile pe lemnul neted din fata sa.

Stai putin, asta e de bine sau de rau? Doamne sa fie de bine !

-Ce imi poti spune despre tine domnisora Collins ? Ma intreaba de data aceasta foarte serios.

Ma gandesc putin inainte sa ii dau un raspuns concret apoi spun increzatoare in mine:

-Pai cu ce sa incep? Sunt o fire sociabila, intelegtoare, ma enervez destul de greu, imi place sa ii ajut pe cei din jur cand au o problema, sunt dedicata suta la suta cand ma implic intr-un proiect...

-Interesant, zice brunetul mangaindu-si barba abia crescuta.

-Ai mai fost angajata undeva pana in prezent?

-Nu.

-De ce vrei acest job?

-Pentru ca vreau sa fiu pe picioarele mele. Consider ca am o varsta si nu mai vreau sa fiu intretinuta de familie, vreau sa imi castig singura existenta prin propiile forte. Acesta ma priveste de-a dreptul surprins si imi ofera un mic zambet incurajator prin care ma anunta ca totul decurge excelent. Ii zambesc la randul meu apoi astept urmatoarea sa intrebare.

-De ce ai optat pentru DARKMAN?

Hopa... Intrebarea asta imi cam da batai de cap. Sincera sa fiu nu am un motiv anume pentru care am ales aceasta firma. Pur si simplu am vazut anuntul in ziar si am zis sa incerc... nu stiu mai nimic despre aceasta, doar ca e o firma renumita in lumea modei. Domnul Arcaoglu ma priveste insistent asteptand raspunsul meu.

-Pentru ca sunteti o companie de mare renume in sensul profesionalismului si al
succesului, spun sigura pe mine afisand un mic zambet la sfarsit.

-Domnisoara Collins trebuie sa recunosc ca m-ati surprins intr-un mod foarte placut.

Cred si eu ca te-am surprins ca doar si eu m-am surprins pe mine insumi cand am spus acele cuvinte. Habar n-am de unde le-am scos. De obicei cand sunt intrebata ceva de un strain am tendinta sa ma pierd si sa evit raspunsul.Acesta se ridica de la birou, isi baga mainile in buzunarele de la pantaloni apoi se apropie incet de mine.