Triunghiul dragostei

Capitolul 7

Perspectiva lui Maksut

Mă sucesc de pe o parte pe alta încercând să adorm.
Gândul îmi e la ea, la felul cum i-am aruncat acele vorbe in fata și la privirea ei îndurerată.

Imagini cu ea in acea ipostaza penibilă în care am pus-o mi se derulează prin fața ochilor provocandu-mi o stare de disconfort.
Avea lacrimi in ochi din cauza mea și nu o s-o mi-o iert prea repede că am făcut un înger sa sufere.
Trebuie să îndrept acesta greșală cat mai repede posibil.
Vreau sa fie fericita, nu cu moralul la pământ din cauza unui nemernic ca mine.

***
Dimineata își face simțită prezența destul de repede având în vedere că noaptea trecuta nu am prea închis un ochi.
O durere insuportabila de cap nu îmi dă pace, iar traficul îmi ridica nervii la cele mai înalte cote.

Ajung in fața unei florari din centru destul de renumita in lumea mondena. Cobor din mașină și analizez florile căutând ceva special pentru micuța mea.
Am zis micuța mea?! Hai că m-am tampit. Ea nici măcar nu mă suporta și eu folosesc acest apelativ.

Îmi sare in ochi un buchet de trandafiri negrii și atunci îmi aduc aminte că frumoasa blondina era fascinata de aceste flori in supermarket.

Nu mai stau pe gânduri și intru in floararie cu un zâmbet până la urechi.
-Buna ziua! salut respectuos vânzătoarea.
-Buna ziua! Spune aceasta la rândul său.
- As dori un buchet de trandafiri negrii.
- Sigur. Cati trandafiri să vă pun?
- Pai... Douăzeci.
- Mai bine douăzeci și unu. Florile care au număr cu soț se duc doar la morți, îmi zice vânzătoarea schițând un mic zâmbet.

De unde vrei sa știu eu toate astea daca nu am mai cumpărat flori până acum. Singura persoana căreia i-am dat flori când eram mai mic este mama.

- Ok, indrug eu.
Vânzătoarea îmi face destul de repede aranjamentul floral. Plătesc o suma colosala pentru un simplu buchet de trandafiri dar trebuie să recunosc că arată bine.
Ies din magazin cu zâmbetul pe buze, cum de altfel am și intrat, gandidu-ma ce sa ii scriu pe bilețelul pe care urmeaza să îl pun in flori.
Urc în mașină și mă îndrept spre firma.

Este ceasul opt iar Alia incepe la noua așa că am destul timp să îmi pun planul în aplicare.
Care este planul? Simplu. După ce blondina găsește buchetul cu flori si probabil o să mă ierte pentru comportamentul de ieri, am sa o invit la prânz și așa o să pot sa aflu mai multe lucruri despre ea.

Ma dau jos din mașină și intru grăbit in firma luand liftul până la etajul zece.
Deschid ușa biroului patrunzand în acesta și aproape ca îmi stă inima în loc când de nicaieri isi face apariția surioara mea draga, Lauren.
- Ce cauți aici?
- Tu ce cauți aici la ora asta? îmi zice apoi un zâmbet cat China ii apare pe fata. Pentru cine sunt florile?
- Pentru Alia.

La auzul cuvintelor mele aceasta mă privește cu ochii mari și gura deschisa.
- Voi sunteți împreună?
- Nu. De unde ți-a mai venit și ideea asta?
- Pai daca ii aduci flori mă gândeam că....
- Te gândeai prost. Ieri m-am purtat foarte urât cu ea și florile ăștia sunt pentru a-mi cere scuze.
- Ai dreptate. Mă gândeam prost. O fata că ea nu ar sta cu un bădăran ca tine niciodată, îmi zice scoțând limba la mine.

O privesc confuz dar îi dau dreptate.
Am douăzeci și noua de ani și nu am spus niciodată unei femei că o iubesc, nu am fost îndrăgostit niciodată, iar despre o relație serioasa nici nu mai vorbesc.

Cea mai lungă relație a mea a fost cu Lariss care a durat doua luni, doua luni de chin alaturi de o femei cu muravuri ușoare, dar sunt fericit că am scăpat de ea și trebuie să recunosc că n-aș fi reușit fără ajutorul Aliei.

După acea zi Lariss nu a mai dat nici un semn ceea ce mă bucură nespus de mult.
- Te rog să mă scuzi dar acum sunt ocupat, ii spun în timp ce o dau afara.
Închid ușa în uram ei și mă așez la birou. Iau bucățică mica de hârtie și scriu o scuza plauzibila, ascuzand-o in buchet.

Mă ridic de pe scaun cu aranjamentul floral in brate și mă îndrept spre biroul Aliei.
Încerc să îi găsesc o poziție cât mai frumoasa pe masa, dupa care mă întorc în încăperea mea.

****
Se aude un ciocănit putin isteric in ușa iar eu mormăi un intra plictisit.
În biroul meu își face apariția o Alia nervoasa care emana furie prin toti porii.
- Trebuie să vorbim, îmi spune aceasta.
- Ia loc, ii zic în timp ce ii fac semn să se așeze. Ce s-a întâmplat?

Blondina mă privește preț de câteva secunde cautandu-si cuvintele apoi îmi spune direct:
- Îmi dau demisia.
-Ce? Întreb socat.
- Îmi dau demisia, repeta ea.
- Nu poți să faci asta, ii spun de-a dreptul exasperat.
Nu poate să își dea demisia. Nu vreau să își dea demisia. O vreau aici.
- De ce? Întreabă curioasa.
- Pentru că ai semnat un contract și acolo scrie că trebuie să lucrezi minim trei luni după care poți să faci ce vrei, o mint cu nerușinare stiind că a semnat contractul fără să îl citească.
În ziua de azi multi tineri fac aceasta greșeală fără să realizeze la ce riscuri se supun.

Alia mă privește de-a dreptul exasperta vrând să mai spună ceva dar nu o face.
Se ridica de pe canapea și da să plece insa o opresc.
- Alia stai.
- Ce mai vrei?
- Știu că ești supărată pe mine dar nu așa se rezolva o problema. Uite, îmi pare rău pentru ieri. Am avut o zi grea si... Chiar îmi pare rău.
- Ști ce? Scuteste-ma. N-am chef sa îți aud scuzele. Măcar dacă ar fi unele sincere, replică ea.

De ce nu mă crede că îmi pare rău? Ce vrea sa fac, să mă arunc pe geam că sa ii demonstrez cat de rău îmi pare? Doamne ce fata dificila.
-Alia, spun în timp ce ii cuprind mana intra mea, pielea ei fina făcând contact cu pielea mea, un fior rece strabatandu-mi întreg corpul. Ce se întâmplă cu mine? De ce are efectul asta asupra mea? Aceasta își retrage imediat mână privindu-ma cu dispreț.

Nu o mai înțeleg deloc, jur că nu o mai înțeleg. Până acum își dorea locul ăsta de muncă și acum vrea sa demisioneze? Așa rău sunt?
- Ești fenomenala, ii zic privind-o in acele safire verzi.
Să fiu al dracu daca aia nu sunt cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut...
- Sunt doar un copil răsfățat, replica în timp ce se face navazuta.

Așa rău au ranito acele cuvinte?
Pff... Sunt un dobitoc.
Nu m-am injosit niciodată în fața unei femei până acum și ea îmi întoarce spatele.
Foarte frumos din partea ei.
Dacă ea vrea sa fie supărată n-are decât, eu mi-am făcut datoria și mi-am cerut scuze.