Capitolul 1

292 19 3
                                    

" Atunci ma prinde de mana si ma intoarce spre el lipindu-ma de pieptul sau solid. Il priveam in ochi si eram himnotizata de acele raiuri intunecate, cand dintr-o data privirea imi cade pe buzele lui carnoase. Ma priveste patrunzator apropiindu-se din ce in ce mai mult, distanta dintre noi fiind milimetrica. Imi simteam inima in gat asteptand nerabdatoare ca buzele lui sa faca contact cu ale mele..."

-Alia!

Stai, bunica ce cauta aici? Imi deschid ochii dezamagita de aparitia bunicii si constat ca totul a fost doar un vis.

-Buni, esti fenomenala, spun pufnind punandu-mi perna pe cap.

Bunica izbugni intr-un ras de zile mari apropiindu-se de mine tragandu-mi perna de pe fata.

-Grabeste-te puturoaso, altfel o sa intarzii la interviu, imi zice bunica lovindu-ma cu perna in fata.

-O Doamne, am uitat complet de asta.

Sar din pat trecand pe langa bunica cu viteza luminii si intru in baie. Intru sub dus, picaturile fierbinti de apa rasfatandu-mi intreg corpul.

Dupa ce imi fac rutina matinala ies din baie indreptandu-ma spre dulap de unde imi iau lenjeria intima din dantela neagra, tragandu-mi pe mine o pereche de blugi negrii, un maieu larg de culoarea cerului iar in picioare imi iau tenesii albi. Ma asez la masuta cu oglinda, imi usuc parul lasandu-l sa imi cada pe spate apoi imi fac un machiaj discret. Imi iau ramas bun de la bunica parasind grabita casa in care locuiesc de cand ma stiu.

Ma indrept spre micuta mea masina, un , mini cooper de culoare rosie. Pornesc motorul apasand acceleratia pana la fund, demarand in tromba lasand un mic nor de praf in urma mea. Intru in imensa cladire din sticla pe care trona numele acesteia. Sunt dezamagita de multimea de oamni grabiti care alearga de colo colo ca niste albine in cautarea polenului. Mai arunc cateva priviri prin jur apoi ma indrept spre fata scunda de la receptie.

-Buna ziua! Unde este biroul domnului Arcaoglu?

-Etajul zece, priam usa la dreapta, spune afisandu-mi un zambet arogant.

- Multumesc, zic zambindu-i la fel de amar.

Fac stanga imprejur si o iau la pas spre lift prin multimea de oameni agitati. In lift se afla doar un barbat inalt trecut de 30 de ani. Isi indreapta privirea asupra mea intrebandu-ma :

-Etajul?

Ma uit la el incruntandu-ma...

-Ce etaj? Repeta el vizivil enervat.

-Aa...zece... spun balbaindu-ma.

Barbatul apasa butonul cu numarul etajului intorcandu-se cu spatele la mine. Fara sa vreau ochii imi cad pe fundul sau bombat. Oo, sa fiu a naiba daca nu sunt geloasa pe el in acest moment. Se aude un mic clinchet dupa care usile liftului se deschid pasind afara din acesta.

Ma intorc si ii urez o zi buna tafnosului dar acesta isi da ochii peste cap apasand pe un buton, usile liftului inchizandu-se. Ce nesuferit. Nici macar nu a avut bunul simt sa imi raspunda. Ma indrept spre prima usa de pe partea dreapta dupa informatiile receptionerei cand dau de o fata bruneta, inalta cu o privire blanda.

-Buna ziua! Aici este biroul domnului Arcaoglu?

-Da, aici este dar momentan este intr-o sedinta. Te deranjeaza daca astepti zece minute?

-Nu.

-Bine, atunci poti astepta inauntru, imi zice bruneta pe un ton blajin.

-Multumesc! Ii apun si intru inauntru.

Dupa usa alba se afla un birou imens, aproape cat toata casa mea. Trebuie sa recunosc ca posesorul lui are gusturi bune. Peretii de culoarea jadului in combinatie cu mobila alba da camerei un aer sobru.

Cred ca detinatorul acestui birou e un barbat cu o inima la fel de rece ca aceste culori apatice. Un fior rece imi strabate intreg corpul atunci cand observ imensa colectie de carti asezate pe un raft urias ce trona in partea dreapta a biroulu. Nu pot rezista tentatiei de a le atinge, asa ca trec cu degetul aratator peste conturul cartilor indreptandu-ma spre scaunul din spatele biroului.Dupa ce m-am invartit aproximativ 5 minute pe acel scaun deja simt cum stomacul stomacul mi se intoarce pe dos.

PERSPECTIVA LUI MAKSUT

Ies din sala de sedinta si ma indrept nervos spre biroul meu dupa o sedinta care a durat destul de mult fiind satul de parerile celor din incapere. Lauren se apropie de mine vrand sa imi spuna ceva dar o opresc cu un mic semn al degetului si intru in birou trantind usa.

Imi indrept atentia spre blondina palida care statea in scaunul meu, aceasta tresarind la vederea mea. Se ridica rapid indreptandu-se spre mine dar se impiedica de piciorul biroului si din instinct o prind de talie pierzandu-ma in doi ochi verzi de o puritate nemaiintalnita.

-Esti bine?

-Da. Acum poti sa imi dai drumul, spune incruntandu-se.

Fac cum imi spune si ma pufneste rasul la contactul ei cu podeaua. Ma priveste de-a dreptul furioasa apoi ii intind o mana ajutand-o sa se ridice. Se uita la mine derutata pret de cateva secunde apoi un zambet jucaus ii apare pe fata. Ma prinde de mana si ma trage, dupa care imi pierd echilibrul si cad peste ea.

Triunghiul dragosteiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum