Triunghiul dragostei

Capitolul 25

Perspectiva lui Maksut

Îl las pe prostul de Mariano in urma și ma îndrept spre dormitorul in care se afla iubita mea fara să îi iau in seama vorbele.
E doar gelos de asta face așa. E gelos ca am o iubita așa frumoasa.
Intru încet în camera fara sa bat la ușă crezând că micuța mea doarme in schimb ea sta ghemuită în pat ținând o perna in brate plângând în hohote.

-Alia, aproape soptesc, iar aceasta se întoarce imediat.
Ochii ei care sclipeau de fericire altădată acum sunt roșii de la atâta plans, sunt plini de suferință, de durere.
- Ce cauți aici? Întreabă nervoasa.
- Am venit sa-ti fiu alaturi.
- Acum?! Nu mai am nevoie.

- Alia, știu că ești supărată, dar a intervenit ceva și a trebuit să părăsesc orașul.
- Și nu puteai să dai nici măcar un telefon?
- Îmi pare rău...
Mă privește cu lacrimi in ochi, după care îmi sare in brate strangandu-ma cu putere.
Doamne ce dor mi-a fost de ea, cat mi-a lipsit, n-o s-o mai las niciodată singură, jur.
- Sunt aici, ii zic, iar ea începe să plângă.

-A murit... Nu mai e...
- Îmi pare foarte rău, condoleanțe.
- Acum am rămas singură din nou.
- Nu ești singură, ma ai pe mine.
Mi se rupe sufletul când o vad așa. Eram obișnuit cu Alia cea plină de viață, nu mă gândeam că o să găsesc o Alia tristă, plină de durere...
O strâng cu putere la pieptul meu afundandu-mi nasul în părul ei.

Un ciocănit usor se aude in ușa din lemn masiv intrerupandu-mi momentul cu blondina mea.
- Alia, se aude vocea Laurenei.
Hopa se pare că a ajuns și Cenusareasa din escapada ei cu prințul țiganilor.
- Dar intra surioara, fa-te comoda, spun sarcastic.

- Maksut încetează. Nu e cazul... Draga mea, zice și se apropie de Alia, Cum ești?
- Rău, reușește să spună aceasta printre suspine.
- Îmi pare rău pentru bunica ta, condoleante.
Lauren o ia in brate pe Alia și îi șoptește ceva la ureche ,dar nu reușesc să aud decât un singur cuvânt.

- Maksut poți să ne lași singure? Mă întreabă draga mea soră.
Îi arunc o privire ucigătoare și ii zâmbesc dulce blondinei părăsind camera.
Cobor abătut scările și realizez că trebuie să mă ocup de tot acest eveniment neplăcut.
Nu o pot lăsa pe ea sa facă toate acestea, sigur s-ar simți și mai rau decât acum.

- Încotro frățioare? Mă întrerupe din gânduri Mariano.
- Mă duc până la spital să aranjez cu bunica Aliei, apoi cred că o să trec pe la un magazin de pompe funebre. Ști vre-o firma care să se ocupe de restul?
Mariano incepe să râdă amar apropiindu-se încet de mine, ucigandu-ma din priviri.

Nici nu știu de ce i-am cerut ajutorul, insa chiar nu aveam chef sa îmi bat capul cu gasitul unei astfel de firme.
- Stai liniștit, am rezolvat eu totul. Acum poți să te duci la Lariss, sigur e mult mai importantă ca... Se oprește din vorbit când pumnul meu face contact cu obrazul lui căzând la pământ, dar nu se lasă cu una cu două. Se ridica și începe un adevărat război al pumnilor.

Pumnii lui fac contact cu fata mea facandu-mi niste vânătăi de toată frumusețea.
- Ești un jeg, spune ridicandu-se de pe mine și indreptandu-se spre canapea.
Atât ia trebuit, să mă facă jeg.
Mă ridic negru de furie și ii sar in spate trantindu-l pe podeaua din lemn masiv.
- Cine e jeg? Îl intreb dandu-i un pumn de toată frumusețea in gura.

Acesta scuipa sângele pe camasa mea, apoi îmi zice:
- Tu pramatio.
- Eu nu sunt pramatie, handicapatule, spun dandu-ma de pe el.
Cred că îi ajunge, dacă nu îi mai dau, nu e problema.
- Ți se pare că sunt handicapat?

- Te uiți puțin cam cas de la un timp.
- Mănânci ce nu trebuie.
- Ba cacatule, cum îți permiți să îmi spui asta?
- Ai dreptate. Scuze, ai mâncat destul cât ai fost mic și acum ți s-a aplecat.
- Mars mă, spun indreptandu-ma spre ieșire.
- Îți dai comenzi singur, strigă acesta din urmă, dar nu il iau în seamă.

Nu știu de ce tot insista atât că am fost cu Lariss?
Profitoarea aia nu are nici o legătură cu plecarea mea in Nazilli. Am avut o problema la firma și am fost nevoit să plec, iar de bunica Aliei am aflat foarte târziu când deja eram in avion.

Recunosc că puteam să îi dau un telefon sa vad cum e, cum se simte, insa n-am facut-o și habar n-am de ce.
Acum asta e, nu mai pot sa dau timpul înapoi, dar totuși dacă asta s-ar întâmpla nu as mai fi plecat, as fi rămas lângă ea.