Triunghiul dragostei

Capitolul 18

Îl aștept pe Maksut de mai bine de treizeci de minute și nu mai apare odată. A zis că la cinci e aici ,dar se pare că nu se tine de cuvânt. Poate nici nu mă mai ia cu el.
- Alia, a ajuns, zice buni deschizând ușa de la intrare.

Mă ridic de pe canapea și mă îndrept intracolo. Îl văd pe Maksut cum vine grăbit spre mine.
- Buna dimineața! Ii zice lu mamaie pupand-o pe obraji. Ce mai faceți?
- Ce sa fac mama, cu bătrânețea asta.
- Hai frumoaso, grabeste-te suntem în intarziere, mă informează abătut.
Gândul îi e în altă parte, ceva nu e în regulă cu el, insa presupun că o să aflu cat de curând ce îl macină.

Îmi iau geaca pe mine, apoi o pup pe buni și ieșim. Ne îndreptăm spre mașina, Maksut carandu-mi valiza.
E așa frig afara de îngheață și pietrele.
Brunetul mă ajută să urc în autoturism, dupa îmi bagă valiza in portbagaj și urcă și el.
- Alia, a intervenit ceva. Nu mai mergem singuri, spune pornind motorul și luand-o din loc.
- Vine și Lauren? Întreb entuziasmată.

Ar fi așa fain sa vina și ea. Am petrece mai mult timp împreuna...
- Nu. Lariss e cea care vine, zice intrerupandu-mi gândurile frumoase.
Cum sa vina Lariss? E imposibil, fata aia nu mă suporta deloc și nici eu pe ea.
De ce ar vrea să vină în călătoria asta alaturi de mine?
- Maksut, ea știe că vin și eu?
- Inca nu , dar o să afle.
- Maksut!
- Da, spune ridicandu-mi privirea din pământ.
- V-ati împăcat?

Nu știu de ce, insa sper sa zică nu.
Nu vreau sa se împace cu aia, atunci nu o să mai aibă timp pentru mine și o să mă uite.
- Intr-un fel, dar eu nu....
Îl întrerup facandu-i semn să tacă.
- Nu trebuie să îmi explici, e viața ta faci ce vrei. Eu nu mai pot sa vin, îi zic imbracandu-mi geaca.
- De ce?Întreabă afectat as putea spune.
- Pentru că o să iasă urât toată această escapada. Fata aia nu mă suporta deloc, mai ales după cele întâmplate în supermarket.
- Alia, am nevoie de tine acolo așa că sa nu te aud, spune de-a dreptul nervos strângând de volan cu putere.

- E alegerea mea și eu nu o să merg.
- Alia, eu sunt șeful tău nu invers. Când zic că o să mergi, o să mergi. Ai inteles? Tipa la mine.
Acum că s-a împăcat cu aia o să devină din nou Maksut arogantul și nesuferitul?
Sigur o să mă trateze ca pe o cârpă la fel ca iubitica lui perfecta.
După un drum destul de lung cu o tensiune amețitoare creata între noi ajungem la aeroport.

Fitosul de lângă mine e primul care coboară din masina deschizând portbagajul. Ii urmez exemplul și cobor și eu inchizandu-mi geaca.
Să fiu a dracu daca aici nu e mai frig ca afară. Ăștia nu au auzit și ei de căldură?
- Maksut dragule, se aude vocea pițigăiată a Larissei.
Acesta își face apariția dintr-un Porsche roșu.

E îmbrăcată intr-o fusta neagra cu o palma mai jos de fund, iar in sus are o geaca din piele crem până în șold. Nu pot sa vad ce bluza are , dar sigur e una foarte scumpă. În picioare avea o pereche de stileto crem , iar parul îl avea prins intr-un coc perfect.
- Buna Lariss, o salută și Maksut la rândul său.
Acesta ii sare in brate și se năpustește asupra buzelor sale sărutandu-l cu foc. Mă întorc cu spatele la iei scarbita de acesta imagine mult prea iac pentru mine și îmi fac de lucru aranjandu-mi geaca.
Nu știu de ce dar simt un gol în piept?

- Asta ce caută aici? Întreabă roșcata focoasa.
Sigur se referă la mine. Mă întorc cu fata spre ei apropiindu-ma putin.
- Buna, o salut politicoasa, insa nu prea merita asta.
- Iubi, nu mi-ai răspuns la întrebare.
Maksut mă privește parca cerandu-mi iertare cu acei ochi intunecati.

Îl urăsc așa de mult, dar în același timp nu îmi e nici indiferent.
- Lariss, e asistenta mea și am nevoie de ea la Strasbourg.
- De ce nu ai luat-o pe Lauren?
- Pentru că ea e secretara și nu știe mai nimic despre acest proiect.
Domnul Arcaoglu continua să mă privească, iar eu îmi întorc privirea fiindu-mi greata de imaginea din fata mea.
Nu vreau să îl văd, sunt supărată pe el și oricum acum e ocupat cu iubitica lui...
- Haideți sa mergem, zice barbatul pe un ton autoritar.