Triunghiul dragostei

Capitolul 34

Perspectiva lui Mariano

O văd pe micuța blondina cum fuge bucuroasa spre ușă crezând că o să scape. Nu pot să îmi abțin rasul când îi văd expresia facială atunci când realizează că bucata de lemn masiv este încuiată.
-Unde crezi că pleci? O întreb apropiindu-ma de ea, fluturandu-i cheile prin fața.
-Ma cheamă natura.

Încep să râd cu lacrimi la auzul acestor cuvinte, insa ea stat nemișcată exact ca o stana de piatra.
-Ai o baie sus, poți să o folosești.
-Nu mulțumesc! Eu sunt obisnuita cu boscheții de iedera și frunzele care înțeapă.
-Esti dusa fato.
-Nici tu nu ești prea departe de mine, ba din contra cred că m-ai și întrecut puțin.
-Inseamna că suntem făcuți unul pentru celălalt.
-Da, și o să ne căsătorim și o să avem o întreaga echipă de fotbal, zice pe un ton ironic starnindu-mi un mic chicot.

Începe să râdă și ea la rândul său de ceea ce a spus ,dar se oprește când tip la ea:
-Treci in camera ta, acum.
Își lasă capul în jos lund-o ușor spre scări cu coada între picioare. Nu îmi place să mă port așa cu ea, insa știți cum se zice, în dragoste și în război totul e permis, așa că nu o s-o las să îmi scape printre degete. Prefer sa sufere puțin acum și apoi să fie fericita decât să fie fericita acum și să sufere după.

Și în plus sunt sigur că mă iubește doar că nu vrea să recunoască, probabil se simte vinovată din cauză că sunt fratele lui Maksut și nu vrea să îl trădeze însă nu are încotro, in curând adevăratele ei sentimente o să iasă la iveală și nu o să mai poată să se ascundă.
Se aude soneria telefonului din bucătărie care rage mai rău ca Alia.
Cine naiba o mai fi la ora asta?
-Da, spun pe un ton ferm.

-Unde e Alia? Tipa Maksut nervos la mine.
-De unde vrei sa știu eu.
-Mariano pe mine nu poți să mă păcălește, știu că tu ai rapit-o pe Alia așa că ai face bine să îmi spui unde e altfel...
-Altfel ce? O să mă bati sau o să mă spui lui tăticu ?
-Altfel o să rezolv toată această situație pe cale legală, o să fac o plângere pe numele tau cum că ai rapit-o.
-Nu ai nici o dovada că eu am fost.

- Am foarte multe dovezi împotriva ta de care nici macar nu îți închipui că le dețin.
- Cum ar fi?
- Mai ți minte când aveai douăzeci si trei de ani și ai omorât amaratul ăla de pe strada doar pentru simplul fapt că erai mort de beat și te părăsise Analis?
De unde dracu știe asta toate astea, nu țin minte sa ii fi spus ceva, doar daca.... Nu, nu cred, nu pot sa cred că m-ar trăda propriu tata.

-Nu cred că ai fi in stare sa îmi faci asta.
-Pentru fata aia sunt in stare sa și omor.
Niciunul nu mai spune nimic, doar tăcem asteptand ca celalalt sa continue aceasta discuție.
-Maksut ajuta-ma, tipa nebuna de Alia alergand spre mine.
Ii pun repede mana la gura strangand-o cu putere ca sa nu cumva sa mai scoată vre-un sunet.

-Alia, iubito ești bine? Unde ești?
-Nu e treaba ta, îi răspund răspicat pampalaului de la capătul firului.
-Mariano... Încearcă să spună ceva, dar îi închid telefonul fiindcă dracu asta nu mai are stare și se zbate mai rău ca un pește pe uscat.

Ii dau drumul la gură și nici nu pot sa descriu in cuvinte ura din privirea ei. Acei ochii verzi care cândva emanau numai puritate și fericire acum sunt plini de tristețe.
-De ce nu m-ai lăsat să vorbesc cu el, nenorocitule?
-Daca mai folosești odată acest apelativ jignitor nu o să sfârșești prea bine.
-Esti un nenorocit, nenorocit și... A da, nenorocit.

Mă enerveza că are o părere proastă despre mine, insa am avertizat-o că nu o să sfârșească prea bine daca mai folosește acel cuvânt la adresa mea.
Ii dau o palma de toată frumusețea peste acea fata de înger. M-am descărcat cu acest gest ,dar acum regret.

Lacrimi șiroaie ii curg pe obrajii îmbujorați, se uită exact in ochii mei starnindu-mi un intens sentiment de mila.
-Te-am avertizat.
Da afirmativ din cap intorcandu-se pe călcâie si luand-o ușor pe scări în sus.
Mă pun pe canapeaua prăfuită trecandu-mi mana nervos prin păr. Trebuia să nu fi făcut asta , sigur exista alta metoda, dar mi-am pierdut controlul și am reacționat intr-un mod violent.