Îmi pari cunoscut

"Markus,fratele meu protector"

Am adormit în strânsoarea lui Justin,fără să vreau să mă trezesc.Fiecare gură de aer pe care o trăgea în piept și o expira pe gâtul meu îmi făcea pielea de găinã.Nu vroiam să-mi dea drumul,dar el are o iubită...nu pot face asta dacă are o iubită care ține la el și căreia nu i-ar plăcea să fie rănită.

M-am ridicat ușor din pat și m-am întors spre Justin.Justin dormea ușor întins pe patul meu.Mi-am îndesat picioarele în șlapi mei pufoși și rozi și m-am dus spre Justin.

-Justin. Îi spun șoptindu-i în ureche.

-Da? Îmi răspunde somnoros.

-Trebuie să pleci.

-De ce să plec? Întreabă surprins ridicându-se în șezut.

-Pentru că ai iubită și stând cu mine o rănești.

-Da. Ai dreptate. Voi pleca.

Se ridică și îndreptându-se spre ușa se mai uită o dată spre mine.Fiecare parte din corpul meu vroia să-l țină strâns în brațe,dar nu ar fi fost corect față de fata ce probabil suferă acasă după el.

A plecat,iar eu am rămas blocată în fața ușii.Mușchii din corpul meu mă îndemnau să mă duc să-l opresc,dar am rezistat tentației.

Astăzi este ziua în care mama se întoarce din mini-vacanța cu Brooke.Cred că mama chiar îl place,dar faptul că de fiecare dată când îl văd simțurile mi se blochează și nu pot reacționa,mă face să mă gândesc cum l-am cunoscut pe omul acela.Am coborât scările alunecoase încercând să nu-mi rup vre-un picior și m-am dus în bucătărie.În timp ce încercam să îndes niște pâine la locul ei,Markus își făcu apariția cu noua lui cucerire.

Era o tipă înaltă,cu părul ușor buclat și roșcat,o siluetă subțire și haine care îi scoteau mereu formele în evidență.Vanessa este o fată cu o voce care pur și simplu îți încânta urechea,o fată minunată.Markus se aproprie de mine și văzându-mă tristă o roagă pe Vanessa să ne lase singuri.

Nu eram în stare să mă deschid nimănui.Cred că am nevoie de momentul acela în care să vorbesc cu conștiința mea fără ca altcineva să mă întrerupă.

-Melanie? Ești în regulă? Întrebă el cu îngrijorare.

-Da sunt.Ce faci aici? Îi răspund schimbând subiectul.

-Nu nu ești bine și nu încerca să schimbi subiectul. Îi voi spune lui Vanessa că ne vom vedea mai târziu,iar noi doi vom avea unul dintre momentele Melanie-Markus.

-Bine.

Markus urcă scările spre camera lui lăsându-ma sprijinită de masa bucătăriei.Încă mă simțeam distrusă din cauza amintirilor,iar faptul că Justin s-a purtat așa cu mine m-a dat și mai mult peste cap.Inima mea se împărțea în două bucăți când venea vorba de Justin.O parte asculta sfatul tatei: "Nu suferi pentru nimeni",dar cealaltă îmi spunea să încerc să mă aproprii cu riscul de a suferi.Nu am putut să mă gândesc la nimic altceva,fiindcă atunci Markus coborî cu Vanessa de mână.

-Pa,Vanessa. Ne vom vedea mai târziu.  Îi spune Markus sărutându-i ușor obrazul.

-Bine. Ne vedem atunci. Pa,Melanie.

-Pa,Vanessa și scuze că a trebuit să pleci din cauza mea.

Markus își dădu ochii căprui peste cap,iar Vanessa se uită la mine cu zâmbetul ei imaculat.

-Familia pe primul loc și nu mă deranjează atâta timp cât sunteți bine.

Și cu spusele astea Markus o conduce spre ușă.Doamne..fata asta chiar e enervant de drăguță.