My Life. My Rules.

Capitolul IV-Prieteni.

Dupa cateva minute de stat pe jos intr-o liniste de mormant, a venit cineva si ne-a scos de acolo si am jurat ca nu mai intru acolo niciodata.

Sincer, biblioteca, nu este locul meu preferat unde sa imi petrec timpul.

Am plecat acasa si m-am schimbat, apoi mi-am luat skate-ul si am plecat in cautarea unui parc. Presupun ca orice parc de aici are si un skate park, deci nu ar trebui sa fie asa greu. Cred ca am mers in jur de 20 de minute si am reusit. Am gasit un skatepark. Am mers spre rampe si am inceput sa fac tot felul de trucuri si toti din jur ma priveau mirati. Ii inteleg, eram singura fata de acolo. Prin multime l-am vazut si pe Justin care se uita la mine... mandru -cred- pentru ca ma cunoaste. A venit inspre mine si a inceput sa vorbeasca.

-Nu stiam ca stii sa te dai pe skateboard.

-Nici eu nu stiam asta despre tine.*ii spun eu cu zambetul pe buze*

-Sti ca ti-am promis ca vom vopsi impreuna peretii scolii?*ma intreaba iar eu dau din cap aprobator*

-Am niste tuburi la mine si putem face asta pe peretii sau gardurile de pe aici.

-Asta e o idee super!*am zis eu entuziasmata*

-Ma bucur ca iti place.*spune si apoi incepe sa rada de entuziasmul meu*

Chiar era o idee super. Nu am mai desenat pe un gard de ceva vreme, ultima data era sa ajung la politie... Asta e o poveste cam lunga -scurta- despre care nu vreau sa vorbesc.

Am luat tuburile pentru graffitti si am inceput sa desenam pe unul din gardurile inalte, din tabla. Abea am gasit fiecare cate un loc deoarece erau foarte multe desene, care mai de care mai frumoase si speciale. Fiecare desen are o semnificatie, in spatele acestuia fiind o poveste trista sau fericita. Toti ne exprimam prin diferite moduri, cei ca mine se exprima prin desenat, altii prin muzica, poezii, dans sau povesti. M-am intors sa iau alt tub, si ce coincidenta, si Justin a facut acelasi lucru. Ne-am aplecat spre acelasi tub, si mainile noastre s-au atins neintetionat. Am simtit un fior trecand prin tot corpul meu. Mi-am ridicat capul si am dat de ochii lui care ma priveau asa de intens. Acum am observat ca ochii lui au o nuanta ciocolatie aparte. Nu am mai vazut la nimeni aceasta culoare. E speciala la fel ca el. Stai. Ce. Tocmai. Am. Zis?

Ai spus ca iti plac ochii lui!

Iar tu?

Nu vei scapa de mine niciodata!

Si daca te concediez?

Nu ai cum! Sunt constiinta ta desteapto!

Oh, mai taci!

Nu vreau!

Cred ca o sa iti dau un nume.

Ce?! Stai, stai, stai! Nu vreau un nume.

O sa te numesc Amanda. Esti la fel de enervanta ca si ea!

Justin e in fata ta si tu stai sa te certi cu mine? Si apropo, nu prea imi place numele.

Imi amintesc ca Justin era in fata mea, se uita atent in ochii mei si eu in ai lui.

Culoarea ochiilor lui mi se imprima in minte si acea privire imi facea corpul sa se electrizeze. Nu mi s-a mai intamplat asta pana acum. Ochii lui sunt ca o cascada plina de ciocolata. De ce ma tot gandesc la el si ochii lui superbi?

Pentru ca il placi!

Nu il plac.

Ba da.

Ba nu.

Ba da.

Ba nu.

Stim cu totii ca il placi. Oricine l-ar place. Uite ce perfect e.

Orbita de gandurile mele..nu am observat ca Justin a venit mai aproape de mine. Ma sarutat iar eu i-am raspuns. Cand mi-am dat seama ce se intampla, am rupt asa zisul 'sarut'.

-Scuze. Ce facem noi aici e total gresit.*i-am spus eu*

Si pana la urma asta era adevarul. El o are pe Amanda. De ce m-ar vrea pe mine? Si asa nu mi-a placut acel sarut.

Ba da ti-a placut.

Ba nu.

Ba da. Daca nu iti placea nu ii mai raspundeai la sarut.

Oh ma taci.

-E ok. O sa ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat ok?*imi spune el*

Are dreptate. Vom uita totul si apoi vom reveni fiecare la vietile noastre.