My Life. My Rules.

Capitolul XVIII-Certuri, dar final fericit.

-Cred ca o sa o cheme Mia.

-E un nume minutat pentru printesa mea. 

-Cand voi iesi din spital?

-Pai cred ca maine. Ma duc sa intreb doctorul. 

Ce dor mi-a fost de Amaris.

-Iz, de ce nu mi-ai zis nimic de nunta?

Asta e Jake. El ma intreaba asta.

-Jake, ai o iubita?

-Nu. Dar trebuia sa imi spui.

-Am crezut ca m-ai uitat. A trecut aproape un an. Nimeni nu se astepta ca tu sa ma astepti.

-Te-am asteptat. Mai ti minte ce mi-ai zis cand ai plecat?

Normal ca mai tin minte. Ti-am promis ca o sa ma intorc la tine. Ca vom avea o familie impreuna. Ti-am zis pentru prima oara ca te iubesc.

Nu ii poti spune asta.

Amy! Mi-a fost dor de tine.

Nici mie de tine.

Cum?!

Am fost mereu aici. Ti-am vazut toata viata.

Dar de ce nu ai mai zis nimic?

Pentru ca am vrut sa te descurci singura. Am vrut sa vad ca poti evolua frumos si fara mine.

Si m-am descurcat?

Tu ce crezi? Sunt mandra de tine. Acum ai propria familie. Ai o fetita frumoasa si sanatoasa, un sot iubitor si protector si cred ca prietenii tai se vor muta aici. Constiintele lor mi-au zis asta.

Asta e minunat! Te iubesc, Amy.

Si eu. Chiar daca uneori erai o idioata. Apropo, de ce nu ai numit-o pe micuta draguta, Amy?

Pentru ca vroiam sa aibe un nume special. Si stai. E ceva ciudat!

Ce e ciudat?

Cum ai vorbit cu constiintele lor?

Cand o sa iti dai seama sa ma anunti.

-Da, Jake. Dar credeam ca o sa treci peste.

-Nu am cum sa trec peste. 

Tocmai a tipat la mine. Urasc cand cineva tipa la mine si el stie asta.

-Daca mai tipi o singura data la sotia mea, jur ca te bag in mormant! 

Un Justin protector e foarte dragut. La ce naiba ma gandesc eu intr-o situatie ca asta?!

-Foarte bine. Eu plec.

-Usa e acolo. 

Si asa Jake a iesit din salon si probabil va pleca inapoi.

-Cine il mai uraste pe tip, mana sus.

Asta e Amaris a mea.

Si in cateva minute, toate mainile erau sus. Pana si Amy a inceput sa dea din maini.

Se pare ca toti il urasc.

Amy, te sustin.

-Cand pot iesi de aici? 

In glasul meu se citeste disperarea combinata cu speranta.

Sper sa ies cat mai repede. Urasc spitalele. Tati a murit intr-unul.

-Doctorul a zis ca totul e in regula si ca putem pleca. 

Julie a intrat cu o foaie in mana in salon anuntandu-ma.

-UHUUU.

Ma ridic din pat, i-o dau pe Mia lui Justin si ma duc rapid sa ma schimb.

***

Ajung acasa si ma indrept spre dormitorul micutei, asezand-o in patut.

Continui sa o privesc in timp cu doarme si in timp cei ii mangaiam obrazul, mi-a prin degetul aratator cu intreaga ei manuta. E asa de frumoasa. Nu imi vine sa cred.

In timp ce imi priveam micuta am simtit cum cineva ma imbratiseaza de la spate.  Am stiut ca e Justin. Doar el imi poate oferi imbratisarile astea. Doar el se poate uita cu atat de multa dragoste la Mia. Stiu ca el va fi cel mai bun tata pentru Mia. Acum imi dau seama ca am gresit cand l-am judecat pe Justin.

Si eu.

Amandoua am gresit.

L-am judecat si nici nu stiam ce s-a intamplat cu adevarat.

Asa e.

Asta e prima oara cand gandim la fel.

A doua, Amy. A doua.

Bine, a doua.