My Life. My Rules.

Capitolul XI-Sunt prea egoista!

M-am trezit dimineata destul de bine dispusa deoarece mi-am amintit de noaptea trecuta. Daca soarele asta idiot nu imi deranja vederea, ar fi fost si mai bine. Am incercat sa ma ridic dar ceva ma oprea. Cand ma uit mai bine, Justin avea o mana in jurul meu si din cate simt, are o mana grea. Ma tinea langa el deparca nu ar vrea sa plec. Nu ma deranjeaza sa fiu mereu langa el I-am ridicat mana, deoarece vroiam sa trag perdeaua aia nenorocita si cand am vrut sa ma ridic din pat, mi-a prins incheietura si m-a tras inapoi langa el in pat.

-Mai stai.

Ok. Sunt moarta. Are o voce a dracu' de sexy si ragusita dimineata.

-Ar trebui sa ma imbrac, tricoul tau nu ma acopera prea mult.

-Mie imi place cum esti imbracata.

-Normal, sunt pe jumatate dezbracata.

-Imi este foame.

-Si mie.

-Nu intelegi. Cand eu iti zic ca imi este foame tu trebuie sa spui: Oh tu, minunatul meu iubit, frumos, dragut, sexy si aratos, Justin, ce ai vrea sa mananci in aceasta dimineata?

-Si ce ai zice daca tu o sa gatesti in aceasta dimineata?

-Si ce ai vrea sa mananci?

-Clatite.

-Ai noroc. Asta stiu sa gatesc. Dar am nevoie de un ceva pentru asta.

-Dar imi este foame.

-Da-mi un sarut si promit ca merg sa iti fac cele mai bune clatite din cate ai mancat vreodata.

-Promiti?

-Promit.

M-am apropiat de el si cand eram gata sa il sarut sa repezit asupra buzelor mele, dupa cateva secunde limbile noastre purtand un razboi, evident, el castigand.

-Acum vreau clatite.

-Imediat.

S-a ridicat din pat si s-a dus la baie pentru a se imbraca, eu simtindu-ma din ce in ce mai confortabil in tricoul lui si mai ales in pat. Peste tot in casa mea domina mirosul lui si sincer, nu ma deranja deloc. A iesit din baie imbracat cu o pereche de pantaloni de trening si cu un maiou larg. Parul ii statea in toate directiile si arata asa de bine. S-a indreptat spre bucatarie eu urmandu-l.

Ma gandesc sa il pun sa imi faca clatite fara acel maiou. Ar arata mai bine.

Oh mai taci, te gandesti doar la prostii.

Amy, cred ca am mai avut discutia asta de ceva ori inainte.

Ti-am mai zis ca baiatul asta nu e bun, simt ceva dubios la el.

Nu ai cum sa simti nimic.

Ba da am cum.

Ba nu, acum lasa-ma sa imi privesc iubitul cum face clatite fara maiou.

Inca are acel maiou pe el.

Pleaca!

Bine, nu te ambala asa.

Ajunsi in bucatarie Justin se uita confuz la dulapurile din fata lui, nestiind unde sunt ingredientele.

-In primul si al doilea sertar gasesti tot ce iti trebuie.

-Mersi.

-Justin?

-Da?

-Ai face orice pentru mine?

-Da.

-Ai putea sa imi faci clatite fara acel maiou?

Oh God. Mor a doua oara in aceasta dimineata. Are un abdomen perfect, sa nu mai zic de spate. Si acel chicot in timp ce isi dadea maioul jos, aia a pus capac.

Jur ca chicotul lui e cel mai frumos sunet pe care l-am auzit vreodata.

Fara sa imi dau seama eu inca stateam in picioare si ma uitam la Justin, asa ca m-am gandit sa ma asez. In timp ce se misca prin bucatarie muschii i se contracta si arata asa de bine. Inca nu imi vine sa cred ca eu chiar am facut dragoste cu Justin. Ce tot vorbesc eu aici, nu imi vine sa cred nici ca e aici cu mine, in acest moment din aceasta zi care incet, incet, se transforma in ziua mea preferata. Ma intreb daca va fi mereu asa cum e acum. Ma intreb daca va fi mereu cu mine.

Rabdarea e cheia.

Amy, ma bucur ca uneori mai spui si tu cate ceva bun.

Totusi, sper ca va fi mereu aici pentru mine, deoarece nu as suporta sa mai plece inca o persoana din viata mea, si totusi eu la sfarsitul verii voi pleca. Nu il voi obliga sa vina cu mine, nu pot obliga pe nimeni sa stea cu mine, este alegerea lui si de el depinde viitorul nostru. Cum a spus si Amy, rabdarea e cheia.

-Iz?

-Hmm? Da? Ce arde?

-Eu daca nu mananci din clatitele mele.

-Sunt gata?

-Da. Ai fost cam prinsa in gandurile tale si nu prea ai fost atenta la ce vorbeam...

-Imi pare rau.

-Te iert daca gusti din clatitele mele.

-Sunt cu ciocolata?

Tocmai am sunat ca un copil mic si imatur, dar nu imi pasa. Tot ce imi pasa e daca sunt ciocolata sau nu.

-Sigur.

Am luat o clatita, Justin urmandu-mi gestul si am luat o muscatura. Nici nu am inghitit bine, ca papilele mele gustative au luat-o razna si am stiut ca trebuie sa mananc mai mult decat o clatita.

-Sunt excelente!

-Stiam ca iti vor placea. Nu-i asa ca fac cele mai bune clatite din cate ai mancat vreodata?

-Da.

-Ce da?

-Da, faci cele mai bune clatite din cate am mancat vreodata si de asta le vreau pe toate.

Spun si fur farfuria cu clatite si incet sa fug cu ea in baie unde stiu ca pot incuia usa, si Jutin nu imi va fura mai multe clatite.

-Hei! Merit si eu cateva clatite!

A inceput sa fuga dupa mine dar eu sunt mai super decat el si stiu ca nu ma va prinde.

-Imi pare rau. Sunt prea bune aceste clatite si eu prea egoista ca sa le impart.

Am inceput sa fug mai repede, vazand ca Justin ma ajunge din urma si am intrat repede in baie, incuind usa dupa mine. Trebuie sa mananc repede.

-Iz, deschide usa!

-Mai asteapta putin.

-Haide, lasa-mi macar o clatita.

-Da, da, cum spui tu.

-Vorbesc serios.

Dupa 2 minute in care am infulecat foarte, foarte, foarte rapid clatitele super-mega bune, am descuiat usa si am pasit afara, nevazandu-l pe Justin. Am mers pe hol strigandu-l si cand am vrut sa cobor scarile...

-Bau!

-Aaaaaaaa! Justin!

M-am intors cu fata la el si a inceput sa rada, tinandu-se de burta si tavalindu-se pe jos. Dupa cateva minute, s-a oprit si mi-a raspuns la intrebare.

-Da?

-De ce m-ai speriat si de ce razi?

-Mi-ai mancat clatitele si nu mi-ai lasat nici macar una si sa stii ca ai ciocolata pe toata fata.

Dupa ca mi-a spus asta s-a apropiat de mine si ma sarutat.

-Buzele tale au gust de ciocolata. Ar trebui sa iti fac mai des clatite cu ciocolata.

-Eu sunt de acord.