My Life. My Rules.

Capitolul 7- Epilog

M-am cazat la un hotel din apropiere si acum stau in pat gandindu-ma la viata mea.

Sa traiesti in minciuna nu este tocmai frumos. Sincer, il iubesc pe Justin mai mult ca orice si nu as vrea sa divortam, dar nu pot continua asa. Este prea mult.

Mi-a tradat increderea. Si asta ma facut sa ajung la divort. Imi pare rau de toata situatia asta.

Ma gandesc la toate momentele noastre. La prima zi de la scoala, la Amanda, la primul "te iubesc". La toate momentele noastre frumoase. La prima intalnire. La prima cearta. La primul mesaj. La prima privire. Ma gandesc la tot ce tine de noi. Am trecut prin atat de multe, incat parca toate ne-au intarit relatia doar pentru a o strica acum. Cred ca toate fetele isi doresc o dragoaste adevarata si sincera, sa nu trebuiasca sa faca ele primul pas in relatie, sa nu trebuiasca sa spuna ele primul "te iubesc". La mine totul a fost spontan. Am crezut ca pot avea incredere in barbatul ce am crezut ca imi va fi alaturi mereu si va sincer mereu, dar suntem oameni si ne inselam foarte des. 

***

'CIOC CIOC'

Ok, cine poate bate in halul asta la usa?

-Imediat!

Imi iau plovarul pe mine si deschid usa.

-Iubito, te rog, nu ma parasi. Te implor.

-Intra, nu vreau sa stie toata lumea ce se intampla.

Adevarul e ca il vreau langa mine.Vreau sa mai am macar noaptea asta. 

-Pot ramane cu tine, macar noaptea asta?

Spune mangaindu-mi obrazul. 

-Sigur.

Spun aproape intr-o soapta.

Imi dau plovarul jos si ma asez in pat. Se descalta si el si se aseaza langa mine luandu-ma in brate. 

-Te iubesc. Sa nu uiti asta. Nici macar sa nu indraznesti sa te indoiesti de asta, indiferent de ce s-ar intampla.

Imi sopteste , dandu-mi o suvita de par dupa ureche, apropiindu-se de buzele mele.

-Si eu te iubesc. Mai mult decat iti poti imagina.

-Promiti?

Sopteste peste buzele mele apoi incepand sa ma sarute. 

Gata. Pana aici. Da-l dracu de divort. Da-le dracu de minciuni. Nu imi mai pasa de nimic. Am familia mea acum, ce e in trecut, ramane in trecut. 

-Promit!

Mi-am dat seama ca e viata mea, regulile mele si nimeni nu imi poate comanda ce sa fac, doar inima. Inima e singura pe care o ascult. Poate ca ma indruma gresit, dar prefer sa fiu fericita gresind, decat sa fac lucrurile corecte fiind trista si gandindu-ma ce ar fi fost daca.