My Life. My Rules.

Capitolul VI-Inca o stea.

Ma simt asa de amortita. Abea daca simt ca respir. Nu imi pot deschide nici macar ochii. Parca sunt lipiti cu super-glue. Reusesc sa imi misc umpic mana. Imi deschid ochii si vad in ceata. Totul e in ceata. Ma frec la ochi si incep sa disting lucrurile din jurul meu. Sunt intr-o camera alba, stand pe un pat alb si inconjurata de aparate. Si...mi-a picat fisa. Sunt la spital. Si cineva sta langa mine pe un scaun, si se pare ca tipul e cam adormit. E Alex. Ma mai misc umpic si usor-usor mi se dezmorteste tot corpul. Am corpul plin de vanatai. Imi amintesc de ce le am. Amanda cea stupida a pus un urs femela sa ma bata. Ce ipocrita. Abea astept sa o pocnesc in fata si sa matur cu extensiile ei pe jos. Doar sa ies din acest spital infect si o sa vada ea ce pateste.

Gandurile imi sunt intrerupte de Alex care se trezeste si cand ma vede treaza se napusteste asupra mea imbratisandu-ma.

-Daca o sa continui asa, voi ramane fara aer.*ii spun eu gafaind*

-Oh Doamne. Nici nu stii ce mai speriat. Medicii nu iti dadeau decat cele mai mici sanse.

-Cum de mai gasit?

-Mergeam spre scoala si am primit un mesaj de la un numar necunoscut, cum ca te voi gasi acolo si ca voi avea o mare surpriza.

-Ce idioata. Cand ies din spital?

-Maine.

-Mama stie despre acest "incident"?

-Am vesti proaste.

-Spune odata!

-Avionul cu care calatorea mama ta sa prabusit si nimeni nu a supravietuit.

Flashback

Cand sa plec spre scoala, gasesc un biletel pe frigider:

'Eu a trebuit sa plec de urgenta in Paris pentru o prezentare. Voi sta doar o saptamana. Sunt sigura ca ti-ai facut prietene, deci le poti chema la tine sau poate il chemi pe Alex sa iti tina companie. Atata timp cat nu doarme cu tine, e binevenit. Ai bani in borcanul cu prajituri si ai destula mancare in frigider pentru cat vei fi singura, deci nu vei avea nevoie sa mergi la cumparaturi. Sa fi cuminte si sa nu ma trezesc cu politia cand ma intorc acasa.

Pupici, mama.'

Super. Ea pleaca la Paris si pe mine ma lasa acasa. Macar mi-a lasat bani si un card deci pot merge in mall.

End Flasback

Nu pot sa cred ca mama numai e. E imposibil. Nici nu imi dau seama dar eu deja plang in bratele lui Alex.

-Esti sigur ca era in acel avion?

-Da. Era singurul ce mergea spre Paris si cel mai rau e ca nu ii pot lua cadavrul deoarece avionul sa prabusit in ocean.

Eu inca nu am 18 ani. Cui ii voi ramane in grija? Numai am rude.

-Vreau sa ies mai repede din spitalul asta idiot. Te rog, scoatema de aici.

-Ma duc sa iti iau foaia de externare. Schimbate. Tiam adus niste haine.

-Mersi.

Mi-a spus ca nu am pentru ce, apoi a plecat sa imi semneze externarea. Ma schimb in hainele aduse de el si ma asez pe scaun, asteptandu-l. Sper ca se misca repede.

A venit cu fisa si am plecat spre masina. Mi-a deschis portiera ca un gentleman apoi a fugit prin fata masinii pentru a intra in masina si sa se aseze pe locul soferului. Nici nu stiam ca are masina.

Normal ca are, doar nu mergea pe jos la scoala sau la mall. El nu e tu.

Nu e vina mea ca mama nu imi ia o masina pentru ca ii e frica (,) ca voi intra in primul stalp sau o voi calca pe Amanda.

Nu e o idee rea sa o calci pe Amanda.

Stai. Ceva e gresit in propozitia mea.

Ce?

Mama. Ea numai e.

Nici nu imi dau seama dar deja am ajuns acasa iar lacrimile stau sa cada. Ies repede din masina si fug in casa. Inchid usa casei si urc repede in camera mea si dau frau liber lacrimilor.

Ma ridic din pat inca plangand si ma duc la geam sa il inchid. Cand sa il inchid il vad pe Justin care se uita la mine si pare ca o face de cand am intrat in camera. Am inchis geamul si am tras perdeaua. Nu vreau ca el sa ma vada asa.

M-am trantit inapoi in pat si mi-am scufundat capul inapoi in perna pe care o strangeam la piept. Nustiu ce ar trebui sa fac pentru a scapa de aceasta durere ce ma apasa pe piept. Inca nu realizez faptul ca mama numai e si am ramas complet singura. Prieteni am dar nu pot avea inca incredere in ei. Ii cunosc de prea putin timp. Am auzit ca atunci cand fumezi durerea dispare. Am incercat asta cand a murit tata acum 1 an. Imi este atat de dor de el. El ma intelegea. Lui ii puteam spune orice. El nu ma critica, imi era cel mai bun prieten, cel mai bun sfatuitor, cel mai bun tata, cel mai bun EROU. Da, eu il consideram eroul meu. El era special. In seara cand a murit, toate stelele au inceput sa straluceasca puternic. Au primit inca o stea. Inca un inger. El este ingerul meu pazitor. Si mama este urmatoarea in randul stelelor, ingerilor. Se va intalni cu tata. Vor fi fericiti impreuna si se vor iubi la fel cum o faceau si cand traiau. Poate ca asa a vrut Dumnezeu, ca ei sa fie impreuna mereu. Vreau ca si eu sa il gasesc pe acel el care sa fie cu mine mereu, sa ma faca sa ma simt protejata, iubita, fericita si implinita. Poate il voi gasi. Toti gasim acea persoana care sa ne iubeasca toata viata.

Cred ca ar trebui sa ma opresc din plans, mamei nu cred ca i-ar place sa ma vada asa. Cel mai rau imi pare ca nu ii pot gasi trupul, si sa o ingrop langa tata, asa cum ar trebui. Acum va trebui sa ma angajez. Nu pot tine o intreaga casa singura si trebuie sa merg si la scoala. Voi invata mai bine si voi incerca sa iau bursa. Numai am mai mult de 2 saptamani si voi deveni majora. Nu voi face nicio petrecere asa cum am visat de cand eram mica. Nu am destui bani pentru asta. Voi strange bani si voi pleca inapoi in New York. Casa este inca a noastra, am pastrat-o ca si o casa de vacanta. O voi vinde pe aceasta si voi avea destui bani pentru un bilet de zbor. Cu scoala voi rezolva. Directorul ma va intelege.

Ma simt asa de obosita. Nu imi mai pot tine ochii deschisi asa ca ma las dusa in lumea viselor unde mama si tata sunt cu mine.

-------------------------------------

Heii. Sper ca v-am surprins si cu acest capitol. Nu l-am introdus pe Justin in acest capitol dar in urmatorul va fi sigur.

Am incercat sa il fac mai lung si sper ca incercarile mele nu sunt in zadar.

Astept parerile voastre si imi puteti lasa si un vot daca credeti ca merit.

Poate mai vrea cineva sa ma ajute la poveste. Imi lasati mesaj pe privat sau pe facebook si vorbim.

Multumesc tuturor celor ce ma sustin. Kiss and hugs.

Lari.