My Life. My Rules.

Capitolul XVII-Surpriza(2).

Totul e ciudat. Serios.

Urmeaza sa nasc.

Urmeaza sa ma casatoresc.

Sa nu mai spun de viitorul botez.

Totul se intampla asa de repede. Timpul trece prea repede. Mi-am dat seama ca timpul a trecut pe langa mine, ca eu nu imi mai dau seama de rapiditatea lucrurilor. Planurile mi-au fost date peste cap.

Trebuia sa plec, nu am mai plecat. Nu aveam in plan un copil, dar o casatorie?! Timpul e mai rapid decat mi-as fi imaginat si nici nu mi-am dat seama cat de repede au trecut lunile de sarcina, ca, acum ma trezesc in salonul unde trebuie sa nasc. E 1 martie, ziua lui Justin si in loc sa il sarbatorim, eu il tin aici.

Nu stiu ce crede el,dar abea astept sa scot o data fetita asta din mine, pentru ca nu mai pot rezista.

In timp ce eu tip la asistente ca nu mai rezist, Justin, Harry si Aron asteapta pe hol. Jur ca asistentele astea sunt bune de nimic, in loc sa ma ajute sa nasc mai repede, mai rau ma enerveaza. Cati bani au platit ca sa devina asistente?! Ca altfel nu imi pot imagina ca ele au intrat aici fara pile.

Din perspectiva lui Justin

Astept. Astept. Tot e fac este sa astept. Ce doctori sunt astia? Cat dureaza sa ajuti o femeie sa nasca? Tot ce imi doresc este sa imi vad mica printesa sanatoasa si regina bine. O iubesc. Le iubesc. Ele sunt totul pentru mine. Stiam de la inceput ca e insarcinata. Tot ce am facut a fost sa incerc sa o protejez.

Am dus-o la Aron pentru ca stiam ca si Harry va fi acolo si ca ei o vor proteja. Nu puteam sa o tin langa mine si sa afle ca mama ei nu a murit intamplator, ca ea era urmatoarea tinta daca nu o duceam la Aron, ca eu ma drogam, dar acum nu o mai fac sau ca eu aveam atat de multi bani din cursele de masini.

Nu vreau sa o pierd.

De fiecare data cand se intorcea de la doctor, ii ceream lui Harry pozele si tot ce spunea doctora despre sarcina.

Stiu ca vroia sa plece. Stiu tot ce vroia sa faca. Intotdeauna voi sti ce vrea sa faca. Ma bucur ca nu a plecat.

Stiu ca azi e ziua mea si sincer prefer sa stau aici decat sa dau o petrecere. Acesta este cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata de ziua mea.

Il vad pe doctor cum iese din salon, urmat de o asistenta care tine in brate un bebe infasurat in ceva roz. Asta e fetita mea.

Mica mea printesa. Fetita mea.

Fug dupa doctor, trebuie sa vorbesc cu el.

-Unde imi duceti fetita?

-Nu va faceti griji. In maxim 15 minute o aducem inapoi, trebuie sa o cantarim si sa vedem daca totul e inregula. Apropo micuta a luat nota 10.

-Si sotia mea?

-E si ea bine. Trebuie sa se odihneasca.

Multumesc Doamne. Asta este clar cea mai frumoasa zi de nastere.

Ma intorc si vad ca pe usa intra un grup de persoane care par de varsta mea si ii tot striga numele Isabellei. Cine or mai fi si astia?

-Cine sunteti voi?

-Cine esti tu? 

Ok, fata asta blonda are tupeu.

-O cunoasteti pe Isabella?

-Mai bine decat tine!

-Daca nu o cunosteam asa de bine ma mai casatoream cu ea?

Se pare ca am cam pus-o pe ganduri.

-Tu ce?

-Urmeaza sa ne casatorim.

-Isabella nu ne-a spus asta.

-Deci cine sunteti?

-Cei mai buni prieteni ai ei. Am venit din New York pana aici, pentru ea.

-Pai eu sunt Justin.

-Eu sunt Amaris, ei sunt Josh, Alexis, Jake, Julie si Mark.

-Ma bucur sa ii cunosc prietenii Isabellei.

-Si noi viitorul sot. Ce face?

-E bine.

-Si cea mica?

-Trebuie sa o aduca acum.

Si uite asistenta cum se apropie de mine cu fetita mea.

-Doriti sa o tineti in brate?

-Desigur.

Mi-o aseaza in brate si ii spun ca vreau sa o vad si pe Iz in timp ce imi imbratisez printesa. Nu imi vine sa cred. Sunt tata. Timpul a trecut asa de repede si uite-ma, am o fetita minunata si o sotie perfecta.

-Oh Doamne! Fetita mea.

-Vrei sa o ti?

-Desigur ca da.

I-o pun in brate si ma uit cat de frumoase sunt si cat de norocos sunt ca le am. Asistenta ne-a intrebat momentul magic cu intrebarea ei.

-Cum o cheama?

Si atunci au intrat toti in salon si au facut un cerc in jurul Isabellei.

-Voi cand a-ti venit aici?

-Nu puteam lipsi la asa ceva.

-Cred ca o sa o cheme...