My Life. My Rules.

Capitolul IX-Promisiuni.

Stai. Ce tocmai s-a intamplat?!  Eu sarutandu-l pe Justin? A spus cumva ca ii pasa, sau tot ce se intampla este doar in capul meu? Mie imi pare al naibii de real.

E real. Daca era doar un vis te trezeai inainte de sarut, ca de obicei.

Pleaca. Imi strici momentul. Stai!

Ce?

Cum stii despre visele mele, daca tu erai in vacanta?

Oh Doamne! Nu pot sa cred ca ma intrebi asta. Cred ca nu ai dormit destul.

Acum repet: pleaca, imi strici momentul.

Nu am cum sa iti stric momentul. Nici nu cred ca te place, cred ca te saruta doar ca sa te faca sa nu te mai simti singura.

Doamne, Amy, te rog, nu imi mai ruina visele.

Nici nu mi-am dat seama ca sarutul meu s-a si terminat. A fost cel mai perfect sarut. A fost perfect pentru ca a fost cu el. Dar eu tot o sa plec.

-Sper ca asa ti-am dovedit ca nu vei mai fii singura.

-Si cu Amanda ce vei face? Totusi e iubita ta...

-Amanda nu inseamna nimic pentru mine. M-am despartit de ea, ieri.

-De ce ai face asta? Ea e perfecta pe langa mine. Ea are tot ce eu nu am.

-Gresit. Ea nu e ca tine. Ea e o prefacuta mancatoare de bani. Tu nu esti ca ea si nici nu vei fi vreodata.

-Mie frica. 

-Cat timp vei fi cu mine, totul va fii bine.

-Promiti?

Intrebarea mea plus vocea de copil, a sunat ca si cum as avea cinci ani si mi-as intreba tatal daca imi poate cumpara o jucarie si el imi spune ca data viitoare.

-Promit.

Si apoi ma saruta din nou. Ii raspund la sarut, iar acesta isi aseaza mainile pe soldurile mele. Eu imi duc bratele dupa gatul lui. Sper ca asta sa nu se mai termine vreodata.

Ne-am sarutat timp de vreo cateva minute, pana am ramas amandoi fara aer. Am rupt sarutul, iar el se uita zambind la mine si ma ia in brate.

-Promite-mi ca nu te mai tai.

Asta a sunat asa de protectiv. Yay.

-Nu iti pot promite asta.

-Macar incearca.

-Ok. O sa incerc.

-Acum ce ai zice sa mergem la mall, sa luam niste haine colorate?

-Imi place negrul.

-Acum 2 luni il urai. Te rog. 

Ah! Stie ca nu pot rezista cand se uita asa la mine.

-Bine. M-ai convins, mergem la mall. Dar o sa imi i-au si cateva haine negre.

-Bine. Asa facem.

Stiu ca nu vom face asta. A spus-o intr-un mod ironic.

M-am schimbat de pijamale si am plecat spre mall. Justin e incantat ca imi voi lua haine colorate si nu voi mai purta negru. Eu nu sunt incantata. Viata mea e neagra, sombra, asa ca si hainele mele sunt la fel. Viata mea e urata, deci si eu sunt urata. Nu m-am mai machiat de ceva timp, nu am mai fost la nicio petrecere, nu m-am mai distrat deloc. Sper ca Justin realizeaza ca eu voi pleca. Am luat biletele de avion si la sfarsitul verii voi pleca inapoi la vechea mea viata, la vechii mei prieteni, acolo unde ma distram.

Gandurile mi-au fost intrerupte de masina ce s-a oprit in fata mall-ului din care ies si intra oameni dornici de a-si cheltuii banii. Intra in mall si colindam prin toate magazinele pentru a gasi haine "colorate". Justin imi arata bluze cu diferite modele, iar eu ii arat bluze negre si simple. El imi arata pantofi cu toc sau sandale, eu ii arat bocanci. El imi arata pantaloni scurti, eu ii arat pantaloni largi si negrii. Nu ne intelegem deloc, dar el m-a tarat in cabina de proba si apoi mi-a aruncat un morman de haine pe care sa le probez.

Dupa cateva ore bune de shopping, am hotarat sa plecam acasa. Bine ca am venit cu masina lui Justin ca altfel nu cred ca mai ajungeam acasa in seara asta. Avem o gramada de pungi de haine si pe langa faptul ca nu m-a lasat sa mi le platesc, si-a mai luat si el o gramada de haine, de parca nu are un dressing de marimea unei sali de clasa plin cu haine.

Justin m-a lasat acasa si a plecat la el acasa, cred. As fi preferat sa ramana cu mine. Nu mai vreau sa fiu singura. Pana la sfarsitul verii cand plec, trebuie sa rezolv si cateva probleme cu firma mamei, sa imi iau dosarul de la scoala si sa ma transfer la vechea scoala.

Am urcat in camera mea si m-am pus in pat, adormind imediat. Nici macar nu m-am schimbat. 

Dimineata ma trezesc si ma uit la ceas. E 13:30?! Deci shopping-ul e intr-adevar obositor.  Probabil Justin inca doarme.

Sau e cu alta.

Amy, inceteaza sa imi bagi prostii in cap.

Sunt deja in capul tau. Mie nu imi place acest baiat. Ar trebui sa o lasi mai usor cu el.

Parca ai fi mama.

Sunt mai mult decat atat. Daca vrei poti sa spui ca sunt un inger pazitor ce locuieste in capul tau.

Esti nebuna. Justin e complet normal. Nu e ciudat. Il cunosc.

Serios? Stii macar cu ce se ocupa? Ii cunosti parintii? Ii cunosti trecutul?

Inceteaza. E prietenul meu, si poate nu il cunosc dar o voi face intr-o zi.

Dintr-o data telefonul meu incepe sa sune, si nu cred ca a mai sunat de la ziua mea.

E Justin. Vezi, se gandeste la mine.

Sunt sigura de asta. Acum raspunde-i si vezi ce vrea.

-Hei. 

-Buna. Ce faci?

-Bine, tocmai ce m-am trezit.

-Lenes-o! Vroiam sa te intreb daca vrei sa iesi cu mine in seara asta in club si inca (,) cativa prieteni de ai mei.

-Sigur!

-La 21:30, vin sa te iau. Sa fi gata.

-Bine. Ne vedem. Pa.

-Pa.

Vad ce mult te place.

Amy, te rog nu imi mai ruina sperantele.

Bine. Intr-o zi, cand el te va parasi, imi vei da dreptate.

Sigur. Acum trebuie sa ma pregatesc, pastreaza-ti insultele pentru alta data.